Teen Press 
foto: Nicoleta Istudor – colaborator foto
Ne naștem, creștem, învățăm, ne facem prieteni, ne distrăm, ne întemeiem o familie, îmbătrânim și murim. Dar, oare, asta înseamnă viața, de fapt? „Calul din Torino“ („A torinói ló“), fimul cu care regizorul Béla Tarr își încheie cariera, are ca principal scop prezentarea vieții, așa cum este ea în perspectivă: un drum sigur și anevoios către moarte.
Toată povestea se naște dintr-un fapt real: călătoria filosofului german Friederich Nietzsche prin Torino-ul anului 1889. Odată cu această călătorie, totul degenerează pentru Nietzsche. Acesta asistă la biciuirea unui cal și, pentru a-i curma suferința, se aruncă cu brațele în jurul gâtului lui, căzând biruit la pământ. De aici răsare și deznodământul vieții filosofului: la mai puțin de o lună de la acest incident el este diagnosticat cu o boală mentală care-i va reduce considerabil anii de viață, și îl va ține la pat următorii 11 ani, murind la vârsta de 65 de ani.
Însă abia aici începe adevărata poveste, poveste ce se învârte în jurul a trei simple personaje: Tatăl, Fiica și calul. Viața lor este relativ simplă și prezentată de-a lungul a 6 zile, fiecare aducând cu ea împrejurări din ce în ce mai neașteptate.
Prima zi se desfășoară cum se poate mai normal în mentalitatea lor: tatăl ajunge cu căruța acasă, unde fiica îl aștepta și îl ajută să dezhame calul. Apoi, intrând în casa făcută din piatră, în mijlocul unui câmp pustiu (loc unde furtuna domina totul), aceasta îl îmbracă (tatăl având brațul înțepenit), pregătește mâncare – singura masă pe care o iau într-o zi, meniul constând în câte un cartof fiert cu sare -, pune lemne în foc și se așează în fața ferestrei privind peisajul sinistru, urmând ca în final să meargă la culcare.
Toate zilele ce urmează aduc elemente noi în viața lor: calul încetează a mai mânca și bea, un prieten le vizitează casa pentru a lua o sticla de pălincă, ținându-le o predică despre viață, țiganii dau iama în „gospodăria“ lor, pentru a fura apă din fântână, care nu după mult timp va seca. Aceștia vor pleca de acasă, sperând să-și găsească o nouă locuință, însă se vor întoarce înapoi, casa din piatră fiind singurul loc destinat traiului lor.
În final, fiica a urmat exemplul calului: a încetat a mai mânca chiar și cartoful, renunțând astfel la lupta cu viața.
Finalul a adus cu sine multă neclaritate în ochii publicului, dar și multe controverse. Filmul este alcătuit din 30 de imagini lungi, fiecare acțiune fiind prezentată în detaliu. Astfel, nu toți au avut răbdarea necesară pentru a viziona filmul până la sfârșit, și nu toți i-au și înțeles adevărata semnificație. Cu toate acestea, filmul, care a stârnit aplauzele marilor critici de fim de la Berlin, este o adevărată oglindire a apăsării insuportabile a vieții, ce descrie un sfârșit al lumii, încet și silențios.
