
foto: Gilda-Elena Comârzan – redactor
video: Marius Stoian – seminarist-foto
În ciuda emoţiilor pe care ni le-au oferit ştirile de acum mai mult de jumătate de an, conform cărora Steven Tyler, solistul Aerosmith, se desparte de trupa lângă care a concertat aproape 40 de ani, în seara zilei de vineri, 18 iunie, am avut parte de un show impecabil al celor cinci „băieţi răi din Boston“, la Zone Arena.
Concertul din cadrul turneului „Cocked, Locked, Ready to Rock“ a fost plănuit de Events, iar organizarea a fost bună. După un sfert de oră de la deschiderea porţilor ne aflam deja în faţa scenei, sonorizarea a fost peste medie (deşi am înţeles că aceia din Gazon B nu s-au bucurat de aceeaşi claritate a sunetului precum cei din celelalte zone), standurile de răcoritoare nu au fost asaltate şi puteai, într-un timp decent, să ai un pahar în mână.
Seara a început cu recitalul celor de la Reamonn, anunţaţi ca formaţie de deschidere pe ultima sută de metri. Au respectat programul până la secundă, au fost deschişi cu publicul, solistul spunând chiar şi câteva cuvinte în română. Reamonn au stat pe scenă aproape o oră, timp în care au încântat publicul prezent cu hituri precum „Supergirl“ sau „Tonight“.

Puţin peste ora 21, în acordurile melodiei „Everybody must get stoned“ a unui alt muzician american de excepţie, Bob Dylan, scena a fost acoperită de un mare banner cu sigla Aerosmith. Astfel şi-au făcut intrarea solistul Steven Tyler, chitaristul Joe „fucking“ Perry, basistul Tom Hamilton, Brad Whitford – chitară şi bateristul Joey Kramer. Membrilor Aerosmith li s-a alăturat şi Russ Irwin la clape, care s-a integrat minunat printre cele cinci legende sus-menţionate ale rock-ului mondial.
„Love in an elevator“, de pe albumul „Pump“ apărut în 1989, a fost piesa care a deschis show-ul, iar cei aproape 30.000 de oameni prezenţi la Zone Arena cântau piesa cuvânt cu cuvânt. Steven Tyler a fost o prezenţă electrizantă. Nebun şi plin de energie, nonconformist precum îl ştie o lume întreagă, dar cu o voce inconfundabilă, şi-a făcut apariţia într-o jachetă din paiete şi un tricou cu aripile trupei. Setlist-ul a fost variat, cuprinzând o parte importantă a hiturilor formaţiei, precum „Falling in love (Is hard on the knees)“, „Pink“, „Living on the edge“, „Ragdoll“, „Crazy“, „Cryin’“, „Jaded“ şi „Sweet emotion“. Totuşi, Aerosmith nu au uitat şi de melodiile mai puţin cunoscute de publicul larg, dar, pentru cunoscători, aur curat: „Back in the saddle“, „Eat the rich“, „What it takes“ şi „Baby please don’t go“. În momentul în care au început acordurile celebrei piese „I don’t want to miss a thing“, tot acel entuziasm al spectatorilor s-a transformat într-un sentiment de gingăşie, îndrăgostiţii bucurându-se de clipă, iar ceilalţi fredonând laolaltă cu vocalul.

Steven Tyler a monopolizat întreaga scenă, simţindu-se confortabil, fie culcat lângă tobele lui Joey Kramer – cântând la muzicuţă -, fie în faţa publicului, lângă un chitarist ireproşabil – Joe Perry. De altfel, Perry a avut un moment în care l-a substituit pe solist, interpretând „Stop messing around“, spre deliciul spectatorilor care deja se obişnuiseră cu solourile lui perfect alcătuite şi reproduse. Au încheiat spectacolul cu „Draw the line“, iar Tyler şi-a prezentat colegii de trupă cu care împarte scenele lumii de aproape 40 de ani.
[youtube]6J2Jr-8jhoQ[/youtube]
Încă din momentul în care au ieşit de pe scenă, publicul i-a aplaudat încontinuu, iar timp de câteva minute au scandat numele formaţiei şi au bătut din picioare în speranţa că Aerosmith vor reveni pe scenă. Spre încântarea tuturor celor prezenţi, bis-ul a fost mai mult decât potrivit momentului şi stării generale, iar cele trei piese – „Dream on“, „Walk this way“ şi „Toys in the attic“ – au făcut publicul român să înţeleagă cu adevărat ce reprezintă Aerosmith: dragoste pentru muzică şi o frumoasă nebunie.
La finalul concertului, după stingerea luminilor, întrega şosea Barbu Văcărescu era plină nu de maşini, ci de oameni zâmbitori şi fericiţi, care tocmai au asistat la unul dintre cele mai reuşite concerte din România, un adevărat show realizat de profesionişti care pun pasiune în ceea ce fac.