A avut loc lansarea romanului „Pervertirea“ al Cristinei Nemerovschi

„Pervertirea“ Cristinei Nemerovschi

„Pervertirea“ Cristinei Nemerovschi

de Sabina Lazăr – redactor
foto: Gilda Comârzan

Probabil că aţi auzit deja de Cristina Nemerovschi, autoarea volumului „Sânge satanic“, cu care a debutat în anul 2010. Anul acesta a publicat un al doilea roman intitulat „Pervertirea“ la aceeaşi editură Herg Benet, iar lansarea a avut loc pe data de 9 mai, în clubul Control.

Moderatorul evenimentului a fost Dan Belfast Anghel, care a avut o prezentare călduroasă şi cuminte, deşi este cunoscut pentru discursul său efervescent. Pot presupune doar că în prezenţa unei autoare de bestseller, cu o voce unică în literatura românească, Belfast nu a dorit decât să introducă publicul în atmosferă. Primul invitat al serii a fost Ciprian Măceşaru, poet, prozator şi publicist, care a avut o prezentare scurtă şi simplă a romanului, privită oarecum din perspectiva unui cititor avizat. El a pasat apoi microfonul lui Leonard Ancuţa, poet şi prozator care a fost, de asemenea, publicat la editura Herg Benet. Fiind coleg de generaţie cu Cristina, Leo a mărturisit că ea a reuşit să creeze un roman cu adevărat conceptual, un volum care vorbeşte despre artă. Cu toate că s-a scuzat că nu a venit cu un discurs pregătit de dinainte, Ancuţa a subliniat anumite aspecte importante ale prozei.

Ultimul invitat a fost Radu Voinescu, care a formulat o adevărată critică la adresa volumului. A menţionat că Nemerovschi are o voce unică şi tenace, iar prin scrierea ei se observă că are un ideal estetic, deşi scrie înşelător şi îşi disimulează ideile. Pe un ton de glumă, a precizat că ea constituie o concurenţă pentru secţia moravuri. În încheiere, a făcut o paralelă cu „Sânge satanic“, la nivelul percepţiei cititorilor faţă de acest prim roman, spunând că atunci când a debutat, Cristina a fost comparată cu o zână malefică de către neştiutori, dar că speră că nu va fi cazul şi în legătură cu acest volum, deoarece, în opinia sa, este clar că Nemerovschi s-a născut scriitoare. În încheiere, Cristina a spus câteva cuvinte, exprimându-şi dorinţa ca „Pervertirea“ să nu ajungă în mâinile oamenilor cu prejudecăţi, şi totodată, că preferă ca romanul să îi marcheze pe cititori mai mult decât să le placă, pentru că atunci vor putea să găsească noi înţelesuri în cadrul prozei.

„Pervertirea“ Cristinei Nemerovschi

Deoarece Cristina Nemerovschi este o nonconformistă, nici lansarea noului său roman nu putea fi decât diferită de alte evenimente din cadrul literar. Astfel, după prezentările făcute de invitaţi, tânăra actriţă Tamara Roman a citit două fragmente din volum, dând glas singurului personaj feminin. Înainte de concertul trupei SEMNE, al cărei solist vocal este Adrian Tănase de la Ţapinarii, Belfast a anunţat şi cele două câştigătoare ale concursului organizat de editura Herg Benet. Pervertirea noastră publică s-a încheiat cu o sesiune de autografe în ritmuri de rock alternativ.

Deşi al doilea volum al Cristinei Nemerovschi a apărut pe rafturi de doar câteva luni, „Pervertirea“ şi-a format deja mulţi cititori fideli, iar despre ea s-a scris în literatura de specialitate uneori de bine, alteori cu rezerve. Stilul tinerei prozatoare este greu de digerat, mai ales dacă porneşti la lectură cu o gânduri stricte, iar subiectele abordate nu sunt neapărat pe placul tuturor. Dar nici nu trebuie să fie, deoarece Nemerovschi creează un univers obscur şi deseori libertin, care te ispiteşte şi te ţine cu ochii pe text până la ultimul cuvânt.

„Pervertirea“ Cristinei Nemerovschi

Nu doresc să vă stric plăcerea de a descoperi singuri această lume, dar nici nu mă voi abţine de la un sinopsis pentru a vă introduce în atmosferă. Romanul este scris pe trei voci, trei personaje în căutarea unui al patrulea, ceea ce oferă prozei o notă uşoară de roman poliţist. Un pictor, un scriitor şi o prostituată cu tendinţe sado-masochiste încearcă să găsească cadavrul Amaliei, fiind convinşi că unul dintre ei a omorât-o. Pe parcurs aflăm cum acest grup s-a coagulat, ce îi separă şi ce îi dezbină. Totodată, suntem martori ai unor discuţii despre artă, despre autodistrugere, aflăm idei diferite despre sex, droguri şi societate, iar acţiunea ne poartă într-un Bucureşti decadent. Întrebarea primordială care subzistă pe tot parcursul romanului este dacă arta poate duce chiar şi la crimă? Lectură plăcută vă doresc!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.