„Ivanov“ – teatrul ipocriziei


Ivanov

de Nicoleta Constantin – redactor
sursa foto: Teatrul Bulandra

Câţi dintre noi nu cădem în depresie? Câţi dintre noi nu simţim că uneori suntem prea oneşti cu unii, iar ceilalţi sunt prea ticăloşi cu noi?

„Ivanov“ este o piesă de teatru, rescrisă de Cehov la doi ani de la prima reprezentaţie din 1887, ce captează atenţia printr-un personaj central, Nikolai Alexeevici Ivanov (Vlad Ivanov), un bărbat de 35 de ani prins într-o dramă lăuntrică, un deprimat social al neîmpăcării cu sine.


Ivanov

Nikolai este însurat de cinci ani cu Ana Petrovna (Mirela Oprişor), o femeie jidancă ce şi-a părăsit familia şi s-a convertit la catolicism din dragoste pentru soţul ei. Bolnavă de tuberculoză, cum doctorul Lvov (Alexandru Pavel) intempestiv îl anunță pe Ivanov, acesta rămâne indiferent şi cu o sinceritate crudă mărturiseşte publicului în genunchi: „Ea a sacrificat totul pentru mine, iar eu nimic. Şi dacă i-aş cere să mai facă ceva, ar face-o încă o dată pentru că mă iubeşte! Iar eu nu!“. Călătoria în Crimeea ar fi o vindecare pentru Ana, însă banii lipsesc şi ea refuză să plece singură, fără Ivanov. Nopţile pentru ea sunt chinuitoare, cântecul cucuvelei îi prevesteşte moartea şi o neliniștește. Unchiul Matvei (Victor Rebengiuc) este singurul care mai îndulceşte după-amiezile Anei, repetând cu ea mici partituri la pian şi violoncel, iar nopţile rămâne acasă cu ea, în timp ce Ivanov pleacă la Lebedevi.


Ivanov

Ivanov era prieten cu Pavel Kirillici (Cornel Scripcaru) şi mai puţin prieten cu soţia acestuia, Zinaida Savişna, căreia îi era dator cu cele nouă mii o sută douăzeci şi trei de ruble împrumutate. Ajuns la aniversarea fiicei lui Pavel, Saşa (Ioana Anton), Ivanov este prins în mrejele inocenţei Saşei, ce îi declară dragostea şi îl apără în faţa tuturor bârfitorilor. După ce Ana moare, ucisă atât de stadiul avansat al bolii cât şi de durerea inimii sale înşelate, Nikolai Ivanov decide să se recăsătorească cu Saşa şi să „înceapă o nouă viaţă“.


Ivanov

Mihail Mihailovici Borkin (Marius Manole) este administratorul neoficial al finanţelor lui Ivanov, un spirit mult prea activ pentru el, un mânuitor de cărţi şi idei, care ştie să învârtă banul. El este cel care îi aranjează contelui Matvei căsătoria cu Marfa Babakina, o tânără văduvă bogată şi disponibilă. Şi cel care o va cere în căsătorie pe Marfa Babakina (după ce contele rupe învoiala), ajutat de Avdotia Nazarovna (Dana Dogaru) să-şi găsească cuvintele: „Auzi Marfa, eu te iubesc (…), ce dracu să-i mai spun?… Eu te iubesc!“. Momentele în care rosteşte că e bolnav de inimă: „Ştiți, eu am tulburări cardiace, în orice secundă pot muri…“, sunt de necrezut pentru ceilalţi, Borkin fiind sufletul petrecerii la aniversarea şi căsătoria Saşei.


Ivanov

Un final vesel, căsătoria Marfei Babakina cu tânărul Mihail Borkin acoperă moartea ginerelui Nikolai Ivanov în ziua nunţii sale cu Saşa.

Piesa de teatru se joacă la sala Toma Caragiu a teatrului Bulandra, în regia lui Andrei Şerban, un decor colţ al poveştii ruseşti de secol XIX, actorii ce pot cânta şi valsa în spaţiu şi o dramă pe muzica lui Edith Piaf, „La vie en rose“.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *