Teen Press 
foto: Ana Diaconu – seminarist foto
Oh, da. Pune punctul pe j. Despre ce să scriu ca să nu fie la fel ca peste tot? Asta este o problemă de care se plânge toată lumea în legătură cu orice din jurul său. „Am mai văzut genul ăla de ceaşcă de ceai“, „Am mai auzit linia asta melodică“, „Am mai citit ceva de genu’“. Da, ce pot spune, nimeni nu poate fi creativ la infinit.
Totuşi, ca să trec aşa abrupt din introducere (dacă se poate numi aşa cea de mai de sus) în cuprins (dacă se va putea numi astfel ceea ce va urma) vă pun o întrebare banală: V-aţi gândit vreodată ce ar putea simboliza un J întors? Ştiţi foarte bine că noi toţi dorim ceva diferit, care să nu mai fie auzit şi aşa mai departe.
Nu e nimic banal sau mediocru din partea noastră, suntem doar nişte şoricei fericiţi care îşi caută doza de… ceva interesant şi neplictisitor. Vezi pe toate panourile publicitare „Trăieşte-ţi viaţa, băiete!“ şi tu stai să te gândeşti la două lucruri, asta depinzând de tine: 1. „Stai aşa, sunt fată.“ – (ăsta era cel care depindea de tine) şi 2. „Stai, frate, dar nu e nimic interesant în jurul meu, de ce să mă bucur? De banalitate?“. Ei, da, eu te încurajez să te bucuri de banalitate. De ce? Pentru că un J întors nu exprimă nimic mai mult decât un semn al întrebării sau o sprânceană ridicată (nu e metaforic, fii atent că J-ul întors chiar arată ca o sprânceană ridicată).
Eh, da, ce pot spune, nimic interesant. Însă dacă ştii să te bucuri de banalitate, dacă încerci să vezi frumuseţea „simplului“, vei realiza că Cerul nu mai este aşa de greu deasupra umerilor tăi, stresul o slăbeşte, briza mării din trecut te înconjoară acum de trei ori cum a înconjurat Prepeleac iazul şi gândul tău se schimbă, alunecă în alt gând, se transformă într-altul şi ajungi să-ţi spui: „Dar dacă pun un punct dedesubt? Băi, prietene, da’ sprânceana asta a făcut şi ochi!“. Ei, da, a făcut ochi.
Şi crede-mă, e bine că a făcut. Nu e bine că a făcut pentru că sprânceana era singură. Nici pe departe. E bine pentru că tipu’ sau tipa care a împins-o de la spate pe faţa invizibilă să facă ochi, va face şi el sau ea, în sfârşit, ochi în ceea ce presupuneau dragile reclame de pe panouri: „Trăieşte-ţi viaţa, băiete!“.
Şi ce pot spune?
„Stai aşa, sunt fată!“
Nu te mai chinui să-ți trăiești viața. Te trăiește ea până la un punct, apoi nu-ți mai pasă și în final mori.
Hmmm, vorbeşti de parcă ai fi trecut prin viaţă şi război ca veteran, ai 80 de ani şi ştii totul.
Şi eu nu mă chinui să-mi trăiesc viaţa pentru că nu cred că viaţa are sens.