O lume din bete de chibrit


O lume din bete de chibrit

de Alexandru Tudosoiu – seminarist
foto: Andreea Stoian – seminarist foto

Beţele de chibrit... Bucăţele mici de lemn, lemn folosit nu la consolidarea unor structuri, ci pur şi simplu la a da foc. Sau a se rupe într-un caz mai nefericit…

Cam ăsta ar fi materialul prim al lumii care ne înconjoară. O lume frumoasă, strălucitoare, înşelătoare… O lume din beţe de chibrit. Şi în această minunată lume totul este strălucitor, perfect, atât de tentant. Dar este o lume a iluziilor, a înşelăciunii şi a dezamăgitorului. Fiinţele locuitoare ale acestei lumi au devenit experte în arta imaginilor. Au învăţat să dea forme izbitor de frumoase unor lucruri total lipsite de orice calitate estetică. Au învăţat să învăluie urâtul cu vrăji şi materiale nepământene într-o formă irezistibil de atractivă, capabilă să tenteze ochiul unui amator.

Însă aceste fiinţe înzestrate au pierdut cu timpul cea mai importantă calitate: abilitatea de a vedea dincolo de evident. Astfel că aceste entităţi au devenit ele însele victime ale darului lor. Au devenit atât de naive încât mintea le-a devenit îngustă, incapabilă de a sesiza măştile omniprezente. Se iau după imagini ca orice alt neştiutor. Nu mai sunt în stare să raţionalizeze dincolo de ce este evident.

Pentru ele, un fulg de zăpadă de exemplu, este o formă mică, rece, care apare deseori în sezonul friguros. Sau chiar bocancul. Acest obiect atât de subestimat este văzut ca un simplu accesoriu, mare, greoi, inestetic, şi deci inutil, un lucru aparţinând existenţelor ,,inferioare“, fără stil, fără imagine. Aceste fiinţe pierdute au uitat utilizările bietului bocanc, el fiind judecat după simpla lui urâţenie. Nu mai raţionalizează, nu îşi mai dau seama că bocancul a fost odată o fiinţă vie, care mugea şi îşi hrănea odraslele. Bocancul a pierdut lupta cu esteticul, imaginea neajutându-l. A fost prigonit din lumea progeniturilor frumosului.

Ce este şi mai trist este că aceste fiinţe nu îşi dau seama de marea greşeală. Sunt pierdute în universul lor de beţişoare de lemn, bazate pe superficialitate şi imagine. Sunt pierdute în acest vast univers înşelător, niciodată sigur, niciodată evident. Dar le place…

Poate că în aceste multe rânduri zace o ameninţare, o atenţionare, înecată în cuvinte elaborate şi exprimări fantomatice. Dar oare tu, fiinţă a imaginilor, vei înţelege mesajul? Vei putea vedea dincolo de ce e evident?

Recommended Articles

2 Comments

  1. Am inteles ideea articolului, este foarte evidenta si multi dintre cei care nu au invatat sa priveasca dincolo de aparente ar trebui sa invete sa o faca de acum incolo…desi multi oameni sunt inchisi in ei si nu vor sa lase sa fie vazuta esenta, ceea ce sunt ei cu adevarat. Este o intreaga discutie aici. Doar un lucru nu inteleg…de ce e bocancul prezent in mai toate articolele din ultimul timp pe teen press?

  2. Voiai să spui ceva și te-ai pierdut în metafore sau citesc eu invers? Dacă am sta toți să scormonim în toate nimicurile, acum ne-am aduna păduchi din părul de pe spate.

Leave a Reply

Your email address will not be published.