Liceul meu – Scoala Centrala

de Ana Pârvu – colaborator
foto: Andrei Lumpan – colaborator foto

„ L’École, pour être fidèle à son ambition, doit se reinventer tout le temps… “

În mod incontestabil, Școala Centrală nu poate fi asimilată niciunui alt liceu, din niciun punct de vedere. Școala a fost capabilă să se reinventeze de atâtea și atâtea ori, iar generațiile care i-au trecut pragul, datorită instrucției, dar mai ales a lecțiilor de viață primite, au făcut cinste locului în care s-au format.

Fiind amplasată aproape în inima capitalei, împrejmuită de două părculețe propice pentru centraliștii care se întâmplă să mai aibă … sau, mă rog, să-și mai ia câte o oră liberă, Școala Centrală impresionează prin arhiectura în stilul neoclasic, fiind considerată monument istoric, în prezent aproape consolidată…teoretic. În ceea ce privește interiorul școlii, dat fiind faptul că se numără printre cele mai mari din București, pentru necunoscători poate constitui o mică problemă orientarea, în special în partea de subsol care aduce ușor a labirint. Și totuși … pe cât de mare, pe atât de primitoare! Clădirea, creație a marelui architect Ion Mincu, se remarcă atât prin arcade, decorațiunile unicate, cât și prin grădina interioară ce adăpostește un arbore demn de grandoarea locului în care se află.

Dacă e să vorbim de viața de centralist, un lucru e clar: la noi nu te plictisești! Aproape în fiecare zi se găsește câte un glumeț care cine-știe-ce a mai făcut, reușind să ne scoată din monotonia dimineților interminabile, sau câte un profesor căruia i-a ajuns la urechi vreo poreclă, care eventual e și gresită, și simte cu musca pe căciulă, gândindu-se că parcă de mult n-am mai dat un test.

Bineînțeles, nu se poate să uităm de noutățile venite odată cu ultimele „finisaje“, adică super-clopoțelul, altă unicitate de pretutindeni probabil, care parcă anunță deschiderea unei noi case în Mega Image-ul de lângă, (din care apropo, juma’ de liceu își face „aprovizionarea“ de dimineață), decât începerea unei noi ore. A, și, desigur, ultima exclusivitate: cartelele! Acestea vin la pachet cu minunate cozi interminabile formate pentru intrarea în școală. Dar, inventivi cum suntem, cu siguranță vom scoate ceva bun și din asta … poate o mică întârziere la prima oră, cine știe.

Și totuși, când e de glumă e de glumă, iar când nu, este remarcabilă solidaritatea atât între elevi, cât și între profesori, solidaritate de care se dă dovadă în cazuri extreme, cum de-a lungul timpului s-a întâmplat.

Pentru cei ce au crescut în Școala Centrală, fiind încă din clasa întâi, dar și pentru ceilalți centraliști, cred că este puțin spus că aici se simt că acasă. Pentru cei ce se gândesc să aleagă Școala Centrală în viitor, gândiți-vă bine: altruismul, hiperactivitatea precum și impetuozitatea sunt calități fără de care nu veți promova examenul pe care oricare centralist îl trece la finele liceului. Și nu, nu mă refer la bac, ci la lecția de viață pe care Școala Centrală ne-o insuflă tuturor.