Teen Press 
foto: Bogdan Mihai – fotoreporter
Nu aveam cum să ne petrecem Ziua Internațională a Fericirii mai bine decât în Taxiul cu bomboane, ce emană bucurie pe străzile Bucureștiului de trei ani încoace. Poate ați auzit de el sau poate că nu, deoarece mașina lui arată ca oricare alt taxi de la Meridian, taximetristul Cristian Roman dorind să surprindă clienții de fiecare dată.
„Bun venit în Taxiul cu bomboane! Luați o bomboană!“. Așa a început călătoria noastră și a tuturor clienților ce se plimbă cu el zilnic prin București. Totuși, bomboana nu este gratis. Ea are prețul unui like pe Facebook, pe pagina Taxiul Cu Bomboane, ce are deja 11.000 de like-uri. Impressive, huh? În timp ce ne ronțăiam bomboanele, ne-a anunțat că mai putem primi una, poate chiar regina bomboanelor, dacă ghicim melodia lui John Mayer de pe fundal, și să nu ne prindă cu Shazam-ul deschis. Pentru cei creativi, pe parcursul călătoriei poți să desenezi ce îți trece prin cap pe postit-uri colorate, ca apoi, în schimb, să primești un desen plastifiat al altui călător.
E clar! Nu ați mai întâlnit un taxi așa original în România, iar noi am avut ocazia să discutăm mai multe cu Cristian Roman în ceainăria Serendipity, un loc foarte drag lui.
R: Cum v-a venit ideea să împărțiți bomboane?
C.R: În anii `90, era plin de copii la semafoare care cerșeau. Ei bine, eu am hotărât să nu le dau bani pentru că știam că banii nu vor ajunge la ei. Așa am hotărât să le dau bomboane. Asta făceam cu mult înainte să fiu taximetrist. Când ajungeam la semafor la Unirii, copiii se adunau să le dau bomboane. La un moment dat, devenise mașina atât de cunoscută, încât atunci când mă apropiam de semafor, se auzea strigând „Băăăi, vine mașina cu bomboane!“
R: Cum a început acest concept de Taxi cu Bomboane?
C.R: Într-o seară vorbeam cu fiul meu, Dragoș, ce studiază în Anglia și, pe lângă întrebările clasice ale părinților, „Ce ai mâncat?“ și „Te-ai îmbrăcat bine azi?“, i-am povestit de cum dau bomboane în taxi. El a venit cu ideea de a-mi face pagină de Facebook. La început, nu am fost de acord pentru că mă gândeam că e foarte greu de întreținut, dar am început totul prin a posta doar ce melodii ascult.
R: Am văzut că acum pe pagină postați și selfie-uri cu clienții. Cum v-a venit ideea?
C.R: Ești prima care mă întreabă asta! În taxi la mine, a venit o fetiță de doar zece ani, campioană națională la sărituri în apă. La un moment dat, mă întreabă: „Facem și noi un selfie?“. Am acceptat și m-a și învățat cum să fac și cu telefonul meu. A fost primul selfie postat vreodată pe pagină. Eu totuși nu postez selfie-uri cu orice client. Acela trebuie să aibă o poveste, să purtăm o conversație interesantă, nu doar să fie un simplu client stresat ce nu gustă nici măcar bomboana.
R: Ați avut vreodată și experiențe neplăcute cu clienții?
C.R: Foarte mulți dintre ei sunt sceptici. Din momentul în care i-ai dat bomboana, nu își mai iau ochii de la aparatul de taxat. Cred că se așteaptă să sară prețul și că vreau bani în plus. Unii pun subtil bomboana în buzunar, crezând că nu știu ce am pus în ea. Am primit și comentarii negative pe net cu „Nu mergeți cu taxiul cu bombaone că va închide ușile!“. Mi se pare amuzant pentru că oricărei mașini moderne i se închid ușile automat.
R: Au ceva special bomboanele pe care le dați?
C.R: Întodeauna am ales niște bomboane foarte bune care, în primul rând, îmi plac și mie. Ba o bomboană de cafea, ba una de ciocolată, ba regina bomboanelor. Mereu a fost ceva deosebit. Niciodată nu am luat o pungă de două kilograme de drops-uri în care îți spargi dinții sau caramele de ți se lipesc dinții între ei. Încă o chestie importantă este că trebuie neapărat să fie împachetate.
R: Dar, de ce bomboane?
C.R: Bomboanele au devenit o mică escrocherie. Bomboanele îți dau o stare de bine și tu dacă te simți bine, parte din starea ta o lași în taxi. Asta mă face pe mine ca cele nouă ore pe care le lucrez, să le lucrez într-o stare de bine.
R: Cine vă mai susține în acest proiect?
C.R: Taxiul cu bomboane nu ar exista dacă nu ar fi o întreagă echipă în spate. Fiul meu mă ajută enorm cu grafica și există și o echipă ce are grijă de mașină, Bombonica. Mai sunt și oamenii de la ceainărie care mă ajută să organizez numeroase evenimente. Am avut de exemplu și un vernisaj al semnelor de carte făcute de clienți. Mă susține și compania de taxi Meridian care îmi decontează costurile bomboanelor și care, în primul rând, au fost de acord cu acest concept.
R: Ce preocupări mai aveți?
C.R: Am o bibliotecă intitulată „Biblioteca pentru copii – Taxiul cu Bomboane“. Aici la ceainăria Serendipity, există acest stand unde oamenii pot veni și lăsa cărți. Eu vinerea vin și iau cărțile și le duc la Spitalul de Copii Budimex. Copiii mă așteaptă mereu și iau cărțile acasă. În rest, în timpul liber, citesc și ascult muzică, iar duminica este rezervată filmelor. Trebuie să ajung și la un spectacol al lui Dan Puric în curând.
R: Dacă ar vrea un client să vă prindă în oraș, pe la ce oră ar fi?
C.R: Eu sunt genul de taximetrist care te duce la restaurant, dar care nu te ia de acolo. Evit orice conflict și orice om care ar putea veni cu capsa pusă după o noapte în club. Eu lucrez în timpul zilei, rar după ora două. Am avut o situație când cineva mi-a umplut mașina de shaorma de devenise Taxiul cu Shaorma, și m-am învățat minte.
R: Dacă ați putea fi orice ați vrea în momentul acesta, ce ați fi?
C.R: Bunic! Sunt deja un fel de bunic pentru copiii de la spital, dar vreau să fiu bunicul fiului meu! El încă copilărește, dar mai vedem…
R: Care este cea mai mare mândrie a dumneavoastră?
C.R: Am făcut multe lucruri frumoase în viață și am avut tot felul de job-uri. Totuși, cea mai mare mândrie a mea va rămâne întotdeauna fiul meu în care am investit enorm. Îi sfătuiesc pe toți să investească în educația copiilor lor. Pe lângă asta, de când am inițiat acest proiect, și fiul meu mi-a zis în față „Sunt mândru de tine, tată! Ai făcut și din meseria asta ceva extraordinar!“. La asta se rezumă totul.
R: Ce imagine i se atribuie Taxiului cu Bomboane?
C.R: În societatea de astăzi, taxiul cu bomboane este ceva anormal. Dacă toți am fi drăguți unii cu alții, atunci acest concept ar fi unul firesc. La noi, este un lucru ieșit din comun dacă vezi până și o persoană ce merge cu o sticlă până găsește un coș de gunoi să o arunce. În străinătate, nu este deloc așa.
R: În ultimul rând, aveți un motto după care vă ghidați în viață?
C.R: Motto-ul este dintr-o carte pe care mi-a citit-o tata când eram mic și este „Fii bun până la moarte“.
Acum, că l-ai cunoscut pe taximetristul cu bomboane, îl poți îndulci la rândul tău cu un like pe pagina de Facebook: Taxiul cu bomboane.
