Christina One, fotograf si pictor in ascensiune

Christina One, absolventă a Facultăţii de Arte Plastice, este un fotograf şi pictor în plină ascensiune. La numai 22 de ani, tânăra artistă – deja cunoscută în lumea fotografilor – se poate lăuda cu realizări atât în domeniul fotografiei, cât şi în cel al picturii. Totuşi, faima pe care a dobândit-o nu o face decât să-şi dorească să fie din ce în ce mai bună în munca sa. Ea ne-a povestit cum şi-a început lungul drum al artelor plastice, în speţă fotografia şi pictura, aplicând la Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“.

R.: Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru fotografie?
Christina One: Pasiunea pentru fotografiat mi s-a relevat, practic, de la sine. Aceasta era complementară picturii, iar eu mă ajutam de fotografie în proiectele la pictură.

R.: Care a fost primul tău contact cu un aparat fotografic?
C.O.: Nu pot să-mi aduc aminte primul contact, pentru că acasă mereu a existat aparatură foto, tatăl meu fiind pasionat de fotografie încă din adolescenţă. Îmi amintesc, în schimb, de primul meu aparat foto, primit în dar de Crăciun la 15 ani, un Fuji F11. Era o „săpunieră“ (n.r.: râde), dar una bună din gama din care făcea parte.

R.: Ai fost îndrumată de către părinţi sau prieteni să urmezi acest drum?
C.O.: Da, părinţii m-au susţinut şi m-au îndrumat. Folosind aparatul primit, am început să realizez că lucrurile sunt cu mult mai complexe decât ar putea să pară la o primă vedere. Voiam să descopăr din ce în ce mai mult.

R.: Ce influenţă a avut liceul pe care l-ai urmat în conturarea profesiei tale?
C.O.: Una majoră! Atât liceul, cât şi Facultatea de Arte, au avut o influenţă majoră. Între pictură şi fotografie există sinonimii multiple şi au aceleaşi fundamente estetice. Doar mijloacele tehnice diferă.

R.: Ai şi alte pasiuni, în afară de fotografie?
C.O.: În afară de domeniul artelor vizuale, somnul! (n.r.: râde).

R.: Priveşti activitatea pe care o desfăşori ca pe un hobby sau ca pe o meserie?
C.O.: Cele două se îngemănează. Practic, e o meserie pe care o fac din plăcere, aşa cum faci un hobby.

R.: Care este cea mai importantă realizare din cariera ta profesională?
C.O.: Nu consider că am avut o realizare de o importanţă substanţială. Micile realizări de până acum se pot constitui în jaloane pe un drum ascendent.

R.: Ce părere ai despre era digitală?
C.O.: Era digitală reprezintă un salt tehnologic extraordinar, care a deschis domeniul acesta al fotografiei – dacă ne referim strict la fotografie – unei mase enorme de utilizatori şi a pus la dispoziţie o arie de facilităţi şi posibilităţi nebănuite acum 20 de ani. A uşurat mijloacele de realizare şi a creat perspective uriaşe. Latitudinea de prelucrare era extrem de limitată comparativ cu era digitală.

R.: Eşti adeptă a tehnologiei de ultimă generaţie în materie de fotografie?
C.O.: Desigur. Orice salt tehnologic în orice domeniu – nu numai în fotografie – deschide noi orizonturi, îmbunătăţeşte şi diversifică uneltele.

R.: Consideri că această tehnologie reprezintă un avantaj în vederea realizării şi prelucrării fotografiilor?
C.O.: Da, este un avantaj major. Practic, e incomparabil. Ce poţi realiza cu ceea ce-ţi pune la dispoziţie tehnologia actuală nu poate suferi în comparaţie cu ceea ce aveai la îndemână în era fotografiei pe film.

R.: În ce măsură contează cunoştinţele tehnice ale persoanei care utilizează aparatul foto, atâta timp cât respectivul instrument este performant?
C.O.: Cunoştinţele tehnice contează într-o măsură covârşitoare. Aparatura, oricât de sofisticată şi de performantă ar fi, este doar o unealtă în mâna celui care o stăpâneşte. Lipsa cunoştinţelor tehnice nu va putea fi înlocuită de performanţele intrinseci ale aparaturii.

R.: Ai vreo sursă de inspiraţie pentru fotografiile tale sau un fotograf pe care îl apreciezi?
C.O.: Tot ce mă înconjoară constituie o sursă de inspiraţie. Cheia e să PRIVEŞTI cât mai mult. Urmăresc de la bloguri de fashion, până la mari pictori şi fotografi, precum Kristian Schuller, Eugenio Recuenco, Zhang Jingna.

R.: Ce aptitudini crezi că ar trebui să aibă un bun fotograf?
C.O.: În primul rând trebuie să aibă talent, chemare, acel ceva care nu poate fi cuantificat. În plus, trebuie să stăpânească tehnica şi să aibă cunoştinţe serioase în materie de arte plastice.

R.: Cum îţi imaginezi evoluţia artei fotografice peste 50 de ani?
C.O.: Nu pot să mi-o imaginez, fiindcă nu am cum. Arta evoluează continuu şi are fluctuaţii. Renaşterea depăseşte un veac, de la Renaşterea Timpurie până la cea de Apogeu, pe când după 1900 au urmat curente după curente, aproape de la an la an. Nu am cum să fac o previziune, mai ales când tehnica evoluează atât de rapid. Nu pot să fac o previziune pentru următorii cinci ani, darămite pentru următorii 50 de ani.

Puteţi vedea fotografiile realizate de Christina One pe site-ul : www.onechristina.com.