Interviu – Long Live the „Creative Monkeyz“!

de Sabrina Canea – redactor
foto: Elena Nica – tehnoredactor

E imposibil să nu-i știm pe producătorii clipurilor hilare cu MO și F.O.C.A., și e imposibil să nu știm cum fiecare dintre noi așteptam – și încă mai așteptăm săptămână de săptămână – Robotzeii! Ei, iată!, că, noi ne-am întâlnit cu ei la Comic Con și am zis că dacă tot au bătut atâta drum, să stăm puțintel la taclale. Astfel, Codin și Ramoo ne-au povestit pe scurt experiența „Creative Monkeyz“ privită prin ochii lor, ochii unor producători.

R.: Ce ne puteți spune despre oamenii din spatele site-ului și tot ce implică el?
Ramoo: Păi, noi doi (n.r. – Ramoo și Codin) facem ediția video, în afară de 3lăr pe care-l face Alex. Ce ține de Robotzi și așa mai departe, suntem doar noi doi. Noi doi care locuim îmrepună într-un apartament (n.r. – râde).
Codin: Noi doi suntem și co-fondatorii proiectului, adică practic cam tot ce se întâmplă ne are cumva ca rădăcină. Și emisiunile care au apărut după, atât MIEZ, cât și 3lăr sunt concepte gândite tot de noi, dar avem norocul de a fi dat peste niște oameni extraordinari, cu care colaborăm, cu care am mai fost prieteni și înainte de „Creative Monkeyz“ și care ne-au rămas prieteni în continuare, cum e Alex, care moderează emisiunea 3lăr, Cezar (Druidul), care face compoziția de muzică, compoziția originală și face tutoriale pe sunet, iar, mai nou, Roxana și Sergiu, care se ocupă de galeriile inspiraționale de la noi, în care sunt tot felul de artiști, portofolii de artiști și așa mai departe.

Mai sunt Alex Coman, care face tutorialele 3D și cu care lucrăm împreună să dezvoltăm câteva jocuri pe calculator, care-s proiectele noastre noi, și Mădă, care vinde tricouri constant, într-un mod extraordinar. Ea este extrem de eficientă când vine vorba de vândut chestii. Cât despre noi, stăm pur și simplu, noi doi, într-un apartament de unde îndulcim toată operațiunea într-un mod malefic(n.r. – râde). Lucrăm 12-14 ore pe zi, în fiecare zi.
Ramoo: Pare și îi un produs distractiv și funny, dar nu, nu ne-am distrat, nu ne distrăm deloc, ne certăm, timp de șase zile pe sâptămână ne dăm cuțite și dup-aia ne amintim că ne mai și iubim, totuși. Dar, la sfârșit merită.
C: Da, pentru că totu-i muncă, nu totu-i roz, înțelegi? Nu totul e „Iii, toată ziua Robotzi!“ și râdem! Îi muncă de creație și intervin, mă rog, nu neapărat certuri, dar divergențe de opinie, discutăm. Dacă n-ar exista discuțiile astea în contradictoriu produsul n-ar ieși bun, dac-am sta și-am fi de acord toată ziua, ar ieși o chestie care ar fi mult mai plată și incompletă. Dar așa, contrazicându-ne, evoluăm și fiecare vine cu aportul lui, se cizelează scenariul și episoadele sunt din ce în ce mai bune, dar fiind mai mult de muncă, stresu-i mai mare. Având mai mulți colaboratori care trebuie plătiți, și ăsta devine un factor de stres, e destul de greu să fii your own boss. Has its perks, că expunerea-i mai mare, mai vin oameni și ne iau tot felul de interviuri… (n.r. – râde).
Hai, să zicem despre noi, o să zic eu despre Ramoo, și ea despre mine! Ramoo ar vrea să aibă un atelier de ceramică, ea a terminat un liceu de arte plastice, secție ceramică, a fost la facultate, dar, mă rog, a abandonat facultatea din cauză că proiectul a luat avânt și, na!, când pui așa în balanță „ să termin facultatea sau să rămân în istorie?“….
Altceva ce mai face? Păi, decupează tot felul de haine până se satură de ele, le cumpără și le taie…
Ramoo: …și m-am învățat să le duc la croitor!
C.: Da… Altceva ce mai faci tu în timpul tău liber?
Ramoo: Îmi place să gătesc!
C.: Ooo, da! Eu nu eram un om atâta de împlinit, dar gătește extraordinar și atunci ce poți să faci? (n.r. – râde). Da, și suntem gameri amândoi, unul mai mare decât celălalt. Da, și face toate chestiile astea singură, are o minte din asta extrem de pornită, când vrea ceva, de obicei obține.
Ramoo: Codin stă la calculator, punct. Aici am încheiat absolut orice activitate a lui. El când lucrează, stă la calculator, se relaxează, stă la calculator, se entuziasmează, stă la calculator…

R.: Mulți dintre tinerii de astăzi încep cu mult curaj și încredere de sine să-și pună pe picioare propriile proiecte, în ceea ce privește mediul online, însă nu chiar așa de mulți rezistă în timp. Voi, din fericire, ați făcut ca proiectul „Creative Monkeyz“ să reziste. Povestiți-ne cum ați reușit să țineți totul în picioare până acum.
Ramoo: Ce-am făcut? Am făcut și-am tot făcut și în momentul în care o părut că nu iese nimica sau am lucrat un an de zile la site trei oameni și eram nu pe zero, pe minus! N-aveam nimic. Ce profit? Noi nu știam de unde să scoatem bani să mai plătim puțin domeniul.
C.: Imaginează-ți că la începuturi, tot proiectul, tot „Creative Monkeyz“ și „Robotzii“ au început dintr-o cameră… o cameră mică, nu știu cât să zic că avea, cât are cea mai mică cameră pe care ți-o poți imagina și eram în punctul în care nu aveam, efectiv, bani de o gogoașă! Nu, fără exagerări, la modul în care „Bă, n-ai cinci mii de lei?“, n-aveam bani de o gogoașă.
Ramoo: Acum, normal că-ți trebuie și niște cunoștințe. Acum îs niște reguli pe care dacă totuși le aplici ai mai mari șanse, dar nu garantat. De la 50% în sus trebuie să tot faci, să tot faci, să nu te lași. Și dacă zici „bag…picioru-n el de proiect, că-i de căcat, că nu merge“, chestii d-astea, tot trebuie să faci, chiar dacă tu crezi asta. Până la urmă, nu întârzie să apară și satisfacțiile.
C.: Cum zicea Ramoo, există reguli, evident că trebuie să-nveți că nu poți să devii mai bun, mă rog, poți, dacă exersezi, dar în ceea ce privește producția audio-vizuală sunt nenumărate exemple care au reușit. Ai deja un punct de plecare în momentul în care îi iei pe alții ca exemplu, analizezi ce-au făcut și cum, ce structuri folosesc, ce tip de limbaj, ce tip de umor, și te inspiri, cel puțin ai modele. Dacă nu reușești să vezi modelele astea și să te folosești de el, să folosețti ceea ce ei au realizat deja, atunci, probabil, scad șansele să reușești să faci ceva bun. Există exemple care pot fi urmărite, există cărți despre absolut orice fel de domeniu, inclusiv despre domeniile astea creative și marketing, care sunt extrem de importante. Și noi le-am citit la rândul nostru și ne-au ajutat extrem de mult.

Ramoo: Și, cum să-ți zic, te fac să înțelegi mai bine de ce la un moment dat ai mai puține views-uri, de exemplu, știi? Și, în loc să te lamentezi să zici „bă, sunt de căcat, nu mai merg“, să înțelegi că așa funcționează lucrurile. Există ups and downs, e normal să se întâmple, și nu te demoralizezi, din contră. Așa a fost și la noi.
C.: Și noi am avut un puseu la început în care, evident, ajungând foarte repede viral și ajungând la o grămadă de lume, a devenit un produs audio-vizual la modă, dar moda trece, așa că noi știind asta din start, având cunoștințele necesare, citind despre ceea ce se întâmplă oricum în cazuri de genul ăsta, am știut cum să gestionăm proiectul în așa fel încât să nu ne afecteze. Și ne-am propus de la bun început să formăm un nucleu de fani, fan base, foarte loial căruia să ne adresăm direct. Am încercat să fidelizăm și să rămânem aproape de fani, de cei care erau plăcut impresionați de ce facem. Și cu ei ne întâlnim și aici (n.r. – Comic Con) și vedem că au venit cu o grămadă de tricouri, afișe, stickăre…am rămas numai cu stickăre. E ora 3 și nu mai avem ce să dăm, nu mai avem pe ce da autografe și am început să dăm autografe pe stickăre. Ceea ce demonstrează că am avut dreptate gândindu-ne la început să ne focusăm pe fani.
Ramoo: Din păcate, în viața asta mergi în față, că dac-aș putea să mă-ntorc să-l bag în seamă p-ăla care a zis că-i nașpa și p-ăla care-o zis că-i bine, nu. Adica, eu fac niște mii de oameni să râdă, știi ce zic? Pe ăia trebuie să mă focusez, de ăia îmi pasă. Pentru ăia fac.

R.: Presupun că tot acest proiect a fost gândit cu mult înainte de lansare. Cum ați început mai exact toată „nebunia“ asta care ne-a luat cu asalt țara și mințile?
C.: Ne-am întâlnit timp de mai multe săptămâni, mergeam la cafele la… Cum îi zice? Vai, ceva, un fel de tonetă, o gheretă, un non-stop care dădea cafea d-aia la pahar. Ah, La Veneția!
Ramoo: Nu, ce e aia? N-are cum sa fie La Veneția.
C.: De ce naiba oi fi spus asta nu știu (n.r. – râde). Mă rog, o gheretă într-un parc. Mergeam și atunci eram într-o altă formulă organizatorică, am fost trei, am ramas doi. Cel de-ai treilea n-o crezut suficient de tare în proiect și-o fost atras de o ofertă care promitea multe și-o zis „ah, bani“, dar nu i-o primit. Acum cred că regretă, de fapt, știu sigur că regretă, dar asta e. Așa am început, prin lungi discuții și sesiuni de brainstorminguri la cafele proaste în păhărele de plastic, într-o companie foarte bună. Am tot discutat proiectul, l-am pus pe foaie, ne-am gândit mult la ce vrem să facem, cum vrem să fie, știam că vrem să facem un proiect de educație alternativă, să facem tutoriale, să oferim pachete grafice gratuite, fiecare avea secțiunea lui.
Ramoo: Erau trei componente principale, nu existau Robotzii, mă rog, insistam eu că trebuie să facem un serial că „uite, ce mizerii există, cu siguranță am putea face un serial bun“.
C.: De fapt nu, tutorialele pe care le făceam aveau fiecare o componentă umoristică, tocmai pentru a fi mai lesne de urmărit, mai atractive, mai ușor de asimilat. Și, la insistențele lui Ramoo de a face ceva, am zis că facem pentru unul dintre tutoriale un intro animat, pe care îl transformăm în serial și așa vedem dacă merge. Și-așa a apărut pilotul din Robotzi, care asta era, un intro pentru un tutorial, care a fost pus și separat pe Youtube, și așa a început. Ramoo se aștepta să prindă foarte mult, dar nu chiar așa.

R.:Primul vostru „experiment“, ca să zic așa, a fost Robotzii. Cum a luat naștere ideea?
C.: Sub duș. Multe lucruri bune au loc în baie, d-aia și citesc acolo. Am ales roboți și pentru că sunt mai ușor de animat. Sau cel puțin erau la început. Orice personaj ai fi ales, oamenii ar fi fost mult mai greu de animat, roboții pot avea mai puține încheieturi, și în același timp nu par sacadați și handicapați, pentru ca sunt roboți. În același timp a devenit mult mai greu pe parcurs să sugerăm diverse expresii sau stări, neavând la îndemână un pachet atât de larg de mișcări, mimică, gestică. Trebuie să folosim puținul pe care îl avem în așa fel încât să pară că le dăm viață, să pară cât mai vii. Dar am tot evoluat. Dacă, na, compari un episod din ultimul sezon cu unul dintre primele episoade e o diferență uriașă. În primele episoade sunt mișcări extrem de lente și proaste, dar mulți văd, puțini pricep.

R: Povestiți-ne puțin și despre cei doi protagoniști ai acestui serial, MO și F.O.C.A.
C.: Primul o fost MO.
Ramoo: Pentru că ne salutam sau mai mult băieții se salutau cu „No, ce faci, MO?“, și d-aicia vine MO.
C.: Era o formă de salut pe care o foloseam destul de des și scurt, cuprinzător, monosilabic. MOnosilabic. F.O.C.A., nu știu, suna plauzibil, părea acolo. Trebuia să fie focă, nu putea fi alt animal, plus că o găsit Ramoo acronimul cu „fabricat original cu aluminiu“ și avea un rapper MC Clujan, care cântă de când lumea undergroung, și cred că așa va și rămâne până își încheie cariera, Ice îl cheamă, și avea o rimă: „În Napoca/ Îmi iubesc orașu cum iubește oceanul foca“. Practic aveam și chestia asta în cap. Am avut schița înainte de nume și arăta a focă, aducea a focă.
Ramoo: Acuma, uitându-ne înapoi, pare totul foarte natural, știi? Nu o fost așa deloc! O fost groaznic! Așa, îți vine să povestești numai alea bune, dar nu, o fost nașpa. Ce despre F.O.C.A.? F.O.C.A.-i un nesimțit și-un pervers!
C.: E așa un pervers mai ascuns. Mare pervers, F.O.C.A. și nesimțit, și parșiv, dar foarte inteligent. E calm, mă rog, nu neapărat calm, că se mai enervează câteodată, dar se enervează calm, în stilul lui sarcastic. Și MO-i o explozie.
Ramoo: Orice-ți vine nașpa-n minte poți să-l pui pe MO să facă.
C.: El n-o face din răutate, o face pentru că nu știe. Din curiozitatea aia de copil – „Uuu, what does this button do?!“ . Așa-i și Mo. El nu e rău, F.O.C.A. este. Mo nu e rău, nici măcar prost. Are o inocență specifică. E extrem de activ. E ca un copil inocent care bea, imaginează-ți ce-ar ieși d-acolo! (n.r. – râde) Na, dar lumea-l îndrăgește, pentru că au nevoie de genul de personaje cu care să se identifice într-un fel, adică toți am vrea să fim câteodată mai MO, eu îmi doresc să fiu mai MO, să fiu cretin de mai multe ori pe zi.
Ramoo: Cred că-n MO ne descărcăm toate porcăriile pe care am vrea să le facem și nu putem. MO le poate face!

R.: Robotzeii continuă, în ceea ce privește traficul, sau a scăzut ca valoare în ochii privitorilor?
C.: Da, cred c-am obținut mulți fani noi, ne bucurăm că suntem urmăriți din foarte multe țări, absolut toate țările în care există români, inclusiv insule dubioase de care n-a auzit nimeni, dar în care există români și ne scriu că ne urmăresc săptămânal. Am obținut mult public nou și ne bucurăm că a rămas publicul de calitate, publicul de care aveam nevoie.
Ramoo: Încă o chestie, e groaznic să fii femeie!
C.: Chiar dacă suntem mai mulți băieți în echipă, Ramoo este jumătate din Creative Monkeyz, și e femeie!
Ramoo: Dar oamenii tot spun numai „bravo, băieți!“.
C.: Da, din păcate asta e mentalitatea, una foarte proastă. Ea face de multe ori la fel de mult ca și mine, câteodată mai mult, având în vedere că-s inapt și-n afara proiectului nu prea am eu alte activități. Ea le face și p-alea și ce fac eu.
Ramoo: Trebuie să recunosc că puțin – puțin mă afectează, dar nu foarte tare. Da’-i nașpa!

R.:Nu după mult timp, Robotzii au fost urmați de 3lăr și MIEZ. 3lăr a fost foarte bine primit de internauți. Totuși, ce v-a împins să lansați un astfel de show?
C.: Noi îl știam pe Alex de mult, Alex e un prieten de-ai mei mai vechi, i-am și predat în facultate în puținul timp în care am fost profesor universitar și voiam să-l folosim la ceva. Am avut ideea asta cu 3lăr pendulând între o emisiune de review-uri de trailăre, ceea ce nu exista la momentul respectiv, și astăzi sunt foarte puține chiar și pe plan internațional, și o emisiune legată de gaming. Fiind toți mari gameri, dar știind că Alex a terminat aceiași facultate pe care am terminat-o și noi, deci tot în cinematografie, am zis să optăm mai degrabă pentru film. I-am propus spunându-i că „asta-i emisiunea, îi zicem 3lăr, trebuie să faci review-uri de filme“ și i-am dat structura. El a trebuit să încerce să facă o versiune, a făcut o versiune de test la început, ne-a plăcut și i-am dat drumul mai departe. De-aici încolo el și-a dezvoltat și rafinat stilul lui propriu și personal de a livra emisiunea și restu-i istorie.

R.:„Miezu-i miez și iară miez“, dar de ce?
C.: Am făcut MIEZ ca să intrăm în contact cu fanii, voiam să avem un proiect audio-vizual, o emisiune, în care să putem discuta cu fanii în afara mail-ului, să fie mai activ. Asta a fost dorința noastră de la bun început. A fost o formă de a contacta lumea, pentru că nimeni nu știa ce se întâmplă în spatele Robotzilor, nu știau exact cine suntem, și-n tutoriale eram o voce, practic în MIEZ am putut spune lucruri legate de proiect pe care nu le puteam împărtăși în alt mod.
Ramoo: Aveam și secțiunea de Q&A, unde răspundeam la întrebări, adică erau prea multe de spus. Răspunzi la un comment, dar după vine încă unul cu aceiași întrebare. Nu poți să tot dai același comment. Atunci aveam nevoie de o alternativă.
C.: Treptat, noi oferim tot felul de recomandări în MIEZ. Am recomandat filme, videoclipuri virale, cărți, tot ce ne place nouă. În cele din urmă, au început să trimită fanii aceste recomandări, și erau atât de multe recomandări încât, la un moment dat, am început să ne simțim prost că nu putem răspunde la toate recomandările într-o singură ediție. Era aproape imposibil să înglobăm fiecare sugestie în ediții. Atunci ne-am gândit să facem o altă secțiune pe Creative Monkeyz care e Recomand, cel mai nou proiect al nostru, care este practic o galerie de video sharing de cea mai bună calitate, în care fanii fac recomandări de video-uri de pe Youtube sau Vmeo, adaugă un titlu, o descriere, un link, mă rog, e o formulă destul de simplă de a adăuga un video, iar noi ne uităm la propuneri și aprobăm doar ceea ce ni se pare excepțional, scopul fiind de a crea o galerie care să aibă doar conținut de cea mai bună calitate. De platforma asta se ocupă, în principal, Cezar (Druidul), el îi acolo non-stop, cu ochii în recomandări.

„MIEZ“-ul se transformă, am scos 50 de ediții, ne-am oprit, am făcut proiectul ăsta cu „Recomand“, și acum, probabil, o s-avem o nouă formula de „MIEZ“, o formulă mult mai scurtă, la un moment dat, ca să intre toate recomandările, emisiunea a devenit de o oră și nu știu cât, deci era destul de greu de urmărit. O să fie într-o formulă mult mai scurtă și probabil o să trateze cele mai bune trei video-uri de pe „Recomand“ dintr-o anumită săptămână, deci o chestie înglobată.

R.: De multe ori ați fost asemănați cu „Planeta Moldova“, „Family Guy“, „Two Stupid Dogs“ ori „Pinky and the Brain“. Voi ce părere aveți despre asta?
C: E simplu, fiecare om compară cu ce referințe are. Cu cât cunoști mai mult, cu atât îți dai seama că nu poți compara. Cu cât cunoști mai puțin, cu cât ești mai limitat în ceea ce cunoști, cu atât ai mai puține repere.
Ramoo: Dacă stai bine să te gândești, cred că și cu „Tom și Jerry“ ar putea să semene la unele faze.
C.: Depinde de cultura vizuală pe care o au în spate oamenii, d-asta au existat comparații.

R.:Cu toate cele trei show-uri la care se adaugă „La cafea“ și tutorialele, cum stați cu timpul? Mai aveți loc și de alte chestii ce nu implică site-ul?
Ramoo: Codin ar vrea să aibă un pic de viață personală, în sensul în care lui îi place să se joace mult mai mult decât mie sau oricui altcuiva de pe pământul ăsta. Însă, dacă ar putea să stea numai să se joace și el să numai să gândească și să dea așa comenzi ar fi perfect. În ceea ce mă privește pe mine, mie îmi place ce fac. Când stau, am atacuri de panică și nu e bine. Mai bine lucrez, mai bine fac orice…
C.: Nu prea le putem separa, au devenit o parte integrantă a vieții noastre, așa cum îți ziceam, când e o chestie care ține de vocație îți mănâncă foarte mult timp, cam tot. Nu prea le mai poți despărți, adică viața noastră a devenit, într-un fel sau altul, complet legată de Creative Monkeyz și de ce înseamnă el. Cam tot ce facem, facem legat de site.

R.: Vi s-a întâmplat vreodată ca oamenii să nu vă înteleagă glumele de prin show-uri?
Ramoo: Noi suntem uimiți când vedem pe câte unul de prinde gluma.
C.: Avem și glume care sunt ceva mai greu de digerat sau mai ascunse sau poate pentru un public cu mai multă materie cenușie, și totuși avem genul ăsta de public, pentru că de fiecare dată există cineva care se prinde, care vede detaliile și d-asta avem foarte multe episoade în care ascundem intenționat, le facem mai puțin evidente glumele sau referințele, chiar scrise sau desenate.
Ramoo: Depinde și dacă te-ai născut după 2000.
C.: Diferențe de vârstă există, dar noi avem un public de la 5 ani la 70 de ani. Deci un public extrem de variat în termen de vârstă, ceea ce înseamnă că există oameni care gustă glumele. Umorul nostru, de cele mai multe ori, are o tentă universală, în sensul în care nu ne legăm neapărat de mondenități, adică dacă vezi un episod din sezonul doi și peste cincizeci de ani el tot rămâne comic, nu e legat de o chestie care s-o întâmplat săptămâna trecută. Avem foarte puține trimiteri la mondenități. În general, încercăm să punem lucruri care să nu fie ușor perisabile, să rămână în timp comice.

R.: Cum decurge la voi o „furtună de idei“ (brainstorming)?
Ramoo: „- Iubire, hai, să scriem episodul!
– Nu, nu acum.
– Iubire, te rog, hai, să scriem episodul!
– Nu acuma.
– Iubire, mă supăr dacă nu scriem episodul!
– Hai, să scriem. No, să-mi bag picioru’!, mă jucam și eu puțin. “
C: Important e cum se termină, asta e cel mai important. Dup-aia putem construi, între punctul inițial și cum se termină poți s-adaugi tot felul, dar e foarte important să ai astea două. Și-n momentul în care avem povestea, o premisă și avem un final, de cele mai multe ori încercăm să găsim finaluri neașteptate sau răsturnări de situație, ceea ce e extrem de greu, mai ales când ai deja trei sezoane. E foarte greu să tot găsești lucruri noi de spus, am reușit, dar e dificil.

Trece prin mai multe etape d-astea de modificări, recitit, rescris scenariul. După care tragem vocile, eu trag vocile. Ramoo se ocupă de partea de înregistrare a sunetului și mă tot înjură când nu fac bine sau îmi dă sugestii, asta cam la fiecare replică, legate de intonație, pauze și, în cele din urmă, tot ea alege cele mai bune variante trase, cele care ajung în episod. După ce sunetul e gata, trecem la animat. Dacă este desenat, eu fac desenele pentru decor și ea animă. Au început să devină mai complexe episoadele, e nevoie de mai multe locații, mai multe personaje, și trebuie desenate. Cum lucrăm de la o săptămână la alta, cu atât e mai greu să fie terminat la timp, motiv pentru care nu mai apar la aceiași zi, la anumite ore.

R.:V-ați gândit vreodată să colaborați cu vreo televiziune pentru a vă face show-rile și mai cunoscute?
C.: Am avut și propuneri în direcția asta, noi ne-am ferit de televiziune și probabil c-o să ne mai ferim o vreme. Nu ni s-a făcut o ofertă care să fie destul de avantajoasă pentru noi și în același timp să fie pe un post, avantajoasă nu neapărat în ceea ce privește latura materială, cât să nu-i pună într-o lumină proastă sau să nu fie între niște programe cu care nu vrem să ne asociem brand-ul. De exemplu, am avut propunere să fie difuzat la Capatos și-am refuzat.
Ramoo: La un moment dat era vorba de MTV, da, acolo îs tineri, altă treabă. Acolo ar fi fost bine, dar nu mai știu, și acolo o fost ceva ce nu ne-o plăcut. Foarte multe lucruri nu ne convin, din păcate sau din fericire.
C: Ținem foarte mult la imaginea lor, să nu devină o chestie făcut pentru bani sau super comercială.
Ramoo: Și acuma noi am adus afișe și le-am dat cu 2 lei, adică cu cât le-am printat, adică să ne scoatem pur și simplu investiția și atât. N-am pus 5 lei afișul ca să fac eu bani, nu. Important e ca fanul ăla care e fan să-l aibă acasă, nu să fac eu bani. Banii să vină de la ăia care au.

R.: Ce părere aveți despre actuala industrie online românească, referindu-ne la youtubări, blogări, vlogări și așa mai departe?
Ramoo: Nu oricine poate fi blogăr, dar oricine își face blog, ceea ce nu-i bine. Nu știi cum să legi două cuvinte, dar îți faci blog!?. Sau ce ai tu de spus e așa de important încât să te citească lumea? Și sunt foarte mulți d-ăștia care n-au nimic de spus.
C.: Într-un mod pur psihologic de a aborda problema cred că îi util pentru fiecare să încerce, dacă e bine sau nu, asta vede pe parcurs. Toți ar trebui să încerce, dar nu toți să aibe așteptări. Asta e partea bună la internet, că e un mediu de exprimare liberă, că oricine, oricât de inapt ar fi poate să încerce să facă orice, dar să nu se aștepte la rezultate nemaipomenite. Despre restul producțiilor, adică producțiile audio-vizuale, ele există, e mult loc, dar nu face nimeni ceva suficent de bun, în afara noastră, pentru că noi ne-am dori să avem concurență în ceea ce facem, concurența e benefică. Am vrea să avem cu cine ne compara, pentru a progresa mai ușor.

În momentul în care vrei să treci la nivelul profesionist, cum ar veni, trebuie deja să-ți pui întrebări, să restructurezi ce faci, să faci la un nivel suficient de înalt cât să atragă lume și să trăiești din asta. Lumea se uită la orice și asta îi încurajează pe mulți să se apuce. Multe sunt copiate de afara. Una e sa ai un model și alta să copiezi, e important să aduci aportul tău propriu și personal, să vii cu ceva original și diferit. Dar nu să copiezi.

R.:Mai pe la începutul Robotzilor știu că apăreau săptămânal pe Youtube, până când odată ele n-au mai apărut. Cum ați rezolvat cu clonele de pe Youtube?
C.: Acuma suntem din nou pe Youtube, pentru că am semnat un parteneriat cu o rețea din afară. Din România încă nu se poate face parteneriat direct cu Google-ul – o să se poată de anul ăsta, cel mai probabil-, și atunci o să renunțăm și noi la Youtube și o să trecem la un parteneriat direct cu Google-ul. Am aplicat la o unealtă pe care o are youtube-ul, content verification program, o chestie care-ți permite să selectezi mai multe clone asupra cărora deții copyright și le elimină pe toate. Sergiu și Roxana au stat foarte mult pe această problemă și au scos în jur de 3000-4000 de clone.

R.: Ce alte planuri de viitor aveți?
C.: Avem anul ăsta în plan trei emisiuni noi despre care o să vorbim la momentul respectiv, momentan sunt în stadiul de idee, creionate pe foaia mentală. Lucrăm și la niște jocuri cu personaje astea două, MO și F.O.C.A. Momentan lucrăm la unul din trei proiecte de joc, îl avem în dezvoltare, s-ar putea să avem o versiune demo în aprilie la Otaku, c-o să fim și acolo. S-ar putea s-o avem, s-ar putea să n-o avem, șansele sunt egale.