Interviu cu realizatorii scurt-metrajului „Day 137“

Interviu cu realizatorii scurt metrajului „Day 137“
de Ana-Maria Căciulă – redactor

foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Un grup de trei brăileni au realizat, în cadrul Taberei Atlantykron, de lângă Capidava, un scurt-metraj SF, numit „Day 137“, pe care îl puteţi vizualiza şi pe net. Cu siguranţă vă va plăcea, aşa cum şi nouă ne-a plăcut. Motiv pentru care am decis să le luăm interviu băieţilor care au pus pe picioare toată treaba: Adrian Cristian Maraloiu, student în anul III la UNATC București, Adrian Cruceanu, student în Anglia, Alexandru Ovidiu Stoica, elev în clasa a XII-a a Colegiului „Ghe.M.Murgoci“.

[youtube]2pBg20Tzz6k[/youtube]

R.: Cum aţi ajuns în tabăra Atlantykron?
Adrian:Am aflat de tabără acum șase ani şi am vrut să văd cum e, pentru că era super ieftină faţă de altele. Împreună cu Adi merg de cinci ani, pentru că eu am facut o pauză fiindcă am dat admiterea la UNATC…

R.: De unde a pornit ideea filmului?
A.:Ideea fimului a pornit de la o melodie peste care am dat, „Behind the Clouds“ de… Nu mai ştiu exact cine, o melodie mai country, up-beat, oarecum optimistă şi m-am gândit că ar fi contrastant să realizăm profilul unui supravieţuitor post-apocaliptic pe melodia asta. Apoi am dezvoltat-o, am adăugat o intrigă.

Interviu cu realizatorii scurt metrajului „Day 137“

R.: De ce numărul 137?
A.:Ne-am gândit să fie ca şi când ar scrie într-un jurnal şi mă gândeam la un număr care să fie random şi să sune şi bine şi îmi place numărul 1337 din gaming, dar era prea mare aşa că am lăsat 137.

R.: Şi aveţi de gând să participaţi şi anul viitor?
A.:În mod normal, răspunsul ar fi fost categoric da, dar, deşi filmul a fost foarte bine primit la premiere, problema a fost că oamenii nu ştiu exact care e efortul. Ei văd pe net două minute și 30 de secunde și întreabă „Dar de ce nu are lapte?“. Păi, stai şi te gândeşti că după 137 de zile, ce lapte să mai fie? Ideea e că a fost greu, a fost făcut cu prea puţini oameni şi nu ştim dacă putem fizic şi moral să mai facem și anul viitor ceva asemănător. De încercat, poate o să încercăm, dar nu ştim.

R.: În liceu aveaţi aceleaşi înclinaţii spre film /regie?
A.:În liceu eram bun la matematică şi Adi se pricepea foarte bine la dormit. Omul dormea super mult la liceu. În timp ce profesorul preda, Adi era efectiv cu geanta pe bancă, cu gluca trasă pe cap şi dormea. Eu nu pot să-mi dau seama de ce profesorii nu se legau de el. El s-a apucat de desenat, eu mai cântam la tobe într-o formaţie. Dintre toți foştii mei colegi mă simt cel mai realizat. Îmi place ce fac, în facultate noi avem printre cele mai mari note, eu am fost la taxă, am trecut la bursă şi îmi place foarte mult că putem lucra împreună după ce am fost colegi de liceu.

Interviu cu realizatorii scurt metrajului „Day 137“


R.: Şi aveţi de gând să treceţi la un nivel mai avansat?
A.:Am avut o discuţie cu un om care ar fi interesat. Noi şi un tip din Brăila, Alexandru Ovidiu Stoica, am început proiectul ăsta pentru a ne face o carte de vizită şi ne numim acum NotSquare Production. Încercăm să gasim un subiect pentru noul scurt-metraj, am vrea să facem o serie de scurt-metraje în viitorul apropiat, pentru a ne promova şi pentru a ne forma echipa, doar că nu ştim dacă oamenii care ni s-ar alătura ar accepta ideea de a „face voluntariat“. E destul de greu, pentru că nu ne urcam pe umerii nimănui, încercăm totul de la 0.

R.:Aveţi de gând să faceţi şi altceva în afară de scurt-metraje?
A.:Visul meu este de a lucra în lung-metraj. Iubesc mult mai mult partea de film decât cea de televiziune, sunt foarte diferite, în film lucrezi două luni şi scoţi bani pentru a trăi 3 ani, în televiziune muncești 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, te termină psihic. În pincipiu, lung-metrajul ar fi apogeul. Dar până atunci, vă invităm cititorii să urmărească filmuleţul, să dea share, să dea like, să se uite la el şi pe YouTube şi apoi să mai dea un share. (râd amândoi).