Gand prematur

liceu fericire

de Haricleea – cititoare Teen Press

Mereu am fost flexibila si nu am avut o problema cu schimbarile. Viata te caleste , la foc mic, incet, dar sigur. As fi ipocrita daca as pretinde nemurirea, fericirea vesnica sau raspunsurile la toate intrebarile ACUM. E ca si cum ai da un test , la care deja stii raspunsurile. Atunci ti-ai uri fiecare ceas din viata ta monotona. Nu stiu ce ma irita mai tare: faptul ca a fost, este si (se pare) va fi cu un pas inaintea mea sau ca nu sunt destul de agera ca sa ma intrec.
Cand eram mica(acum se presupune ca sunt un potential adult), ma uitam la televizor, ca orice pusti; vedeam filmele americane(mai ales eram imbibata cu comediile acelea siropoase). Imi placeau. De ce?! Thaa. Era o lume perfecta: fata gaseste baiatul potrivit(asa zis “soul mate”), de bani nici nu se punea problema(era ca si cum ar fi plutit prin ei), fericirea era mereu in toi(din cand in cand stirbita de anumite persoane raufacatoare sau dorinta nefasta a destinului, DAR , care oricum se termina cu un happy ending) si timpul era sclavul no 1. Aa, uitasem. Ce aiurita! E partea cea mai frumoasa pentru mine: intr-o ora nu mai mult aveai ocazia sa vezi cum se derula toata viata personajelor, DAR(mai mereu se strecoara cate unul pe aici) puteai sa te intorci mereu. Sau cel putin, filmul nu iti arata partea dureroasa (sau cel putin melancolica) a trecerii timpului.
Drogul meu cand eram mica si foarte incruntata ,dealtfel , era sa spun: “Las’ ca o sa cresc eu mare!”. Dar cresc, si cresc si nu se mai opreste iar responsabilitati continua sa vina, iar timpul tau liber intra la apa. Si aud ingrozita(si inca cum) ticaitul ceasului , care parca imi ranjeste si ma zgarie pe creier.
Imi spun zilnic, ca astazi e ultima zi cand o irosesc cu tot felul de prostioare si ca devin serioasa. Dar azi este mereu. Un nou azi rasare si apune.
Nu vreau sa ma maturizez. Mai am 2 ani de liceeanca si intentionez sa-i ‘fumez’ fara nici o graba: incerci sa pari serios, cu statul de ‘potential adult’, dar in secret ai un suflet de copil.
Viata e abstracta, se modifica mai ceva ca schimbul valutar si e cea mai buna aliata a ta(sau nu?!).
Pentru voi, cum e viata?!

2 thoughts on “Gand prematur”

  1. Dragut articolul. Vezi ca ai mancat cuvinte ( Un nou azi rasare si apune), si ceva virgule. Overall e ok, ideea (desi a mai fost folosita in articole) este reala si scary. Ma regasesc in articolul tau, cred ca majoritatea dintre noi ne regasim. Mi-e frica de batranete. Cu toate astea, vreau sa ajung acolo. Si sa cred ca exista ceva si dupa. App, citeste Enigma Otiliei, daca nu ai facut-o inca. E obligatoriu la bac oricum, si cred ca in fiecare fata din generatia noastra se afla o mica Otilia.

    Reply
  2. batranetea poate fi frumoasa numai daca ti-ai trait tineretea frumos. articolul tau e la fel de frumos si cred ca ne regasim cu totii in randurile lui 🙂

    Reply

Leave a Comment