Primul an de liceu


Primul an de liceu

de Andrei Antonescu – colaborator
foto: Ovidiu Udrescu – fotoreporter

Timpul îl consideram până acum relativ, dar el m-a schimbat de-a lungul anilor şi m-a ajutat să îmi creez personalitatea; a trecut atât de repede, încât nu am reuşit să îmi iau rămas-bun.

Mă uit în spatele meu şi văd numai particule din anii petrecuţi în generală, ani tocind şi dezvoltând relaţiile sociale, ani ce mi-au arătat că nu ar trebui să fim revoltaţi împotriva profesorilor sau părinţilor atunci când acestia voiau să ne înveţe.

A venit vremea să încep anii de liceu; în 25 iunie 2009 aflu că am intrat în Liceul „Marin Preda“. Nu ştiam multe despre acest liceu, dar mă bucură faptul că eram alături de sora mea în aceeaşi clasă. Vara s-a sfârşit, astfel am pus hainele de trândăveală în cui şi am luat ghiozdanul în spate.

Nu eram trist, eram foarte curios şi nerăbdător să văd ce însemna cu adevărat viaţa de licean şi voiam să cunosc cât mai multe persoane. Vremea era insuportabil de caldă: în loc să respir aer, aveam impresia că trăgeam în piept fum de pietre încinse. Cu toate astea nu am găsit pe nimeni leşinat pe stradă, poate şi datorită faptului că majoritatea oamenilor se aflau în case, răsfăţaţi de aerul condiţionat. Ajung în faţa clădirii de culoarea limonadei (da, eram însetat rău, dacă mă gândeam la limonadă când priveam pereţii exteriori ai liceului). Ne întâlnim pentru prima dată diriginta. Desigur, ne-a adus la cunoştinţă numele dumneaei, dar pentru că trebuia să fiu sociabil – mai ales cu fetele -, nu l-am reţinut nici atunci şi nici pe tot parcursul anului; şi oricum nu îmi prezenta multă importanţă acest detaliu.

Lucrul care mă intriga cel mai mult, era bucuria pe care toţi o adoptau în momentul în care îşi întâlneau colegii pentru prima dată: în mai puţin de 3 ore au fost stabilite deja grupuri în funcţie fie de diferenţele culturale, fie de stilurile de vestimentaţie sau muzicale. Deşi uram destul de mult acest factor sau regulă, care ne împiedică să coexistăm cu toţii împreună, trebuia să mă resemnez şi să accept că aveam colegi cu diferite păreri şi personalităţi care nu erau toate compatibile una cu alta, dacă îi aruncăm pe toţi la grămadă; astfel au fost evitate conflicte ce puteau să se formeze în procesul de organizare al elevilor.

Într-un final, am ajuns în clasă. Era renovată, dar simţeai anii în care a servit ca adăpost pentru nenumărate generaţii de elevi, ce sper că au ajuns departe. Încercam, umil, să îmi găsesc loc în bancă, nu cunoşteam pe nimeni, căci prima întâlnire este mereu cea mai sfioasă.

Trecând peste toate formalităţile, ajung la sfârşitul zilei la o concluzie simplă şi directă despre liceu: pentru mine liceul este perioada tumultoasă din viaţa fiecăruia, în care tot ce cunoştea elevul de generală trece la un nivel mult mai înalt; îl consider o oportunitate şi o decizie de a evolua.

Până în semestrul al doilea totul este o rutină, începi deja să cunoşti profesorii şi te alături unui grup de prieteni cu care te înţelegi, dacă nu perfect, cel puţin bine. Note bune sau proaste, şedinţe cu părinţii, absenţe, evenimente – printre care şi „Balul Bobocilor“ – sau o epidemie de gripă cu un nume care te face să te gândeşti un pic la mâncarea de Crăciun.

Vacanţa de Crăciun!… Sincer să fiu, nu a fost nimic spectaculos, majoritatea timpului l-am petrecut acasă sau am ieşit la o bătaie cu zăpadă alături de prieteni.

Revelionul este o altă poveste. Desigur, trezirea a fost la ora 7:28 pentru a pregăti cu sârg noaptea cea mare. Am tras o fugă cu mama, alături de sora mea, la hipermarket. Am ajuns acasă cu o listă imensă de lucruri, ce trebuiau făcute cel puţin până la ora 17:00. Dar, cu chiu, cu vai trecem peste.

Casa este curată, mâncarea pregătită şi delicioasă este pe masă, următorul pas este aşteptarea invitaţilor. La miezul nopţii… HAOS! Căţeluşa fugea precum glontele prin curte, câinii lătrau, copiii deveneau zombie pe străzi, iar eu, sunt foarte sigur, că mai erau doi centimentri până întâlnirea mea cu cămaşa de forţă. Absolut tot în jurul meu a devenit lumea Looney Toones, iar eu eram Daffy Duck.

Bun, începe semestrul al doilea cu prima mea notă de 2 (nu ai trecut prin viaţă, dacă nu ai simţit pe pielea ta un bici în forma unui 2) – se pare că nu a fost o decizie corectă să nu învăţ din prima zi. Dar mi-am învăţat lecţia şi totul a revenit pe drumul cel bun. Desigur, acceaşi rutină ca şi în primul semestru, de la început şi până la sfârşit. Am uitat să menţionez obsesia asistentei din liceu de a vâna fiecare elev cu părul până la umeri şi de a ţine fiecăruia dintre aceştia o morală în legătură cu decenţa în şcoală.

Eu nu am făcut excepţie, din păcate. Se pare că de la începutul clasei a 9-a toţi au făcut greşeala de lăsa garda jos cu învăţătura şi au fost „vătămaţi“ de profesori cu note cât mai proaste. Din păcate şi eu am fost printre respectivii, dar înveţi pe parcurs şi te obişnuieşti cu asta.

Cu mediile încheiate, toţi aşteptam ultimele zile de şcoală; eram aidoma unor porumbei gata să iasă din cuşti să îşi deschidă aripile spre noi orizonturi. Cu toţii ne mărturiseam planurile pentru ceea ce ne doream noi a fi o vară perfectă şi ne luăm rămas-bun până la toamnă.

În concluzie, liceul este o aventură. Depinde de ce drumuri alegi şi ce decizii iei, dar, să fiu sincer, nu liceul este neapărat o aventură, ci viaţa în general. Vei întâmpina zile ploioase şi zile însorite, dar vei trece peste toate cu sprijinul celorlalţi şi cu încredere în tine. Vei învăţa lucruri pe care le vei socoti amuzante şi practice, dar, cu trecerea timpului, ai să ajungi să le acorzi multă seriozitate.

Ai ajuns la sfârşitul acestui articol şi dacă ai ţinut minte cel puţin o frază din ce am scris, atunci este bine. Deşi nu te cunosc, îţi urez succes în viaţă! Cu bine!

Recommended Articles

6 Comments

  1. Love it!every single piece!

  2. "coexistăm cu toţii împreună"…hmm, parca aduce a un mic pleonasm :D. "a coexista" inseamna deja a trai impreuna cu cineva.
    nu vreau sa o iei in nume de rau. nu asta e intentia mea :).

  3. Sa vezi cum o sa fie a 12-a…

  4. tare! imi place articolul, pacat ca nu in toate liceele clasa a 9 a este o experienta placuta 😛

  5. super articolul! eu acum am trecut a 9a :-ss

  6. hey! super tare articolul . m-am amuzat foarte tare la ceea ce ai spus de asistenta :)) asa e! e nebuna ea dar sa sti ca e si de treaba :)) “asistenta cu coc” :)) , asa ii spuneam (presupun ca ea te-ai referit :d)

    paiiii… ce sa-ti zic 😀 bafta in continuare la liceu
    eu am terminat anul trecut tot in preda ..e suuuper :d

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *