
foto: Ovidiu Udrescu – fotoreporter
Totul a început undeva pe la sfârşitul lui Martie. Avem doi oameni diferiţi, care nu s-au mai întâlnit până atunci. Un boboc şi o fată de a X-a; eu o să le spun Andrei şi Andreea.
Andrei era un puşti încrezut, vorbăreţ, nu îi păsa de consecinţe, nu lua lucrurile în serios, frânsese inimi şi era cam insensibil. Astăzi putem spune despre el că era imatur.
Într-o zi a fost anunţat că ziua următoare trebuie să participe la o şedinţă urgentă. În ziua respectivă, ajunge în clasă ,unde erau şi ceilalţi şefi de clasă, se aşează şi aşteaptă curios. În faţa lor erau Silvia, tot din Spiru, şi Gabi de la „Teen Press“ (îi mai văzusem prin revistă).
Aceştia anunţa că intenţionează să organizeze o petrecere pentru elevii din Spiru, dar este nevoie de noi, şefii de clase, pentru a pune totul la punct. Task-urile sunt împărţite; Andrei fuge la meciul de baschet (era campionat între clase), termină meciul şi se întoarce la şedinţă (unde mai erau puţini oameni). Lângă el se aşează o tipă pe care o mai văzuse de câteva ori prin liceu, Andreea. Trebuiau să se ocupe împreună de una din probleme. Au făcut cunoştinţă, schimb de id-uri şi şi-au continuat ziua ca orice zi normală. Două zile mai târziu au început să vorbească (numai despre taskuri nu) şi să descopere că au multe în comun. Au început să iasă în oraş, mergeau din trei în trei zile la film, încet-încet s-au împrietenit. A existat la un moment dat şi un sărut, zicea ea, accidental. 🙂
Pe 2 aprilie, Andreea se gândeşte să-i facă o farsă lui Andrei. Îi trimite sms cu cuvintele „îmi place de tine“. Andrei se uită buimăcit la telefon, nu îi venea să creadă. Nu făcuse nimic special ca să-i atragă atenţia, nici măcar nu se gândise la ea în felul acela. Nu a răspuns la mesaj… După jumătate de oră, ea a trimis un al doilea mesaj – „păcăleală de 1 aprilie cu întârziere“. Andrei a răsuflat, într-un fel sau altul, uşurat, neştiind ce va urma.
Trei zile mai târziu, aceştia ies din nou la film. De data asta, după film, o conduce acasă. Era destul de târziu. Atunci, Andrei şi-a dat seama că trebuia să răspundă la mesaj cu un simplu „şi mie“. Ziua următoare, din nou la film, dar Andreea nu se mai comporta la fel. Ea îi spune după film că s-a împăcat cu fostul şi că nu vor mai putea ieşi aşa des. Andrei se simţea ca şi cum a ajuns la capătul Pământului. El ieşea din poveste.
Îţi dai seama de însemnătatea unui lucru abia după ce îl pierzi. Iar el şi-a dat seama ce a pierdut.
Mai, mie mi se pare foarte pueril articolul. Adica exemplul, pare facut asa la misto. E posibil sa fie o experienta personala sau frustranta, dar tot asteptam sa se intample ceva in articolul asta si apoi mi-a fost trantita “faza cu pierdutul unei persoane”.
inceput frumos… sfarsit aiurea… doar asta e realitatea nu:)
dragutz… mai multe picanterii pe viitor:X:X
sa-mi dau una daca vad rostul “povestirii” asteia… nici nu stiu ce sa comentez la ea. cred ca mai interesant e sa citesc o eticheta de pe o sticla de apa. e posibil sa atragi bobocii cu astfel de chestii, dar daca vrei asta, macar fa sa nu para ca ai retezat picioarele articolului si le-ai inlocuit cu 2 fire de ata (adica concluzia aia cu pierdutul)
Imi place fotografia :>.
Imi place articolul. Si imi place si poza. 😀
Desigur, sunt și aici. Îmi pare o manea tot articolul. Cum, vai, mititeii se cunosc, așa, din priviri și văd cum e treaba, că se cam plac. Apoi de prost ce e, nu ia fata. Ah, și cruda ironie, ea îl ia pe fostul. Cât de idiot să fii să nu îți dai seama că nu l-a luat pe fostul așa repede? Are atât de multe goluri, mai ceva ca plasa de la fotbal. Sincer, maturizează-te. Apropo, ai reușit să placă unei… fetițe.