Povești coreene: Cavalerii florilor – Hwarang

Fani sau nu, cu toții am auzit sau vizionat la un moment dat, datorită popularizării lor masive, anumite seriale coreene. Totul se datorează valului Hallyu —așa cum se numește propagarea culturii coreene în vest— care a luat clar amploare în ultimii ani și devine treptat ceva mainstream. Acum, eu nu vă voi vorbi despre Squid Game, despre care probabil ați citit deja destule articole, ci voi căuta mai adânc, în lumea dramelor coreene, și mă voi opri la un serial istoric numit Hwarang. Pe scurt, pelicula explorează problemele societății coreene din Antichitate, societate cu o ierarhie strictă, dar cu o cultură bogată și diversă. Puțin mai romantic și mai amuzant, serialul reinterpretează o legendă veche coreeană, legenda războinicilor Hwarang.

Poate că e impropriu zis legendă, întrucât această organizație chiar a existat în istoria îndepărtată a peninsulei Coreea, într-un stat numit Silla (numele vechi al Coreei), aproximativ acum 1500 de ani. Hwarang a fost o instituție formată din cei mai frumoși tineri ai Coreei antice (nu exagerez aici, acesta chiar era un criteriu de acceptare), care își petreceau timpul liber cântând, filosofând și, din când în când, dându-și viața printr-un război.

Ca să pun totul în context, imaginați-vă următoarea situație: sunteți conducătorii unui regat mic din peninsula Coreeană prin anii 500. Sunteți amenințați constant de două alte regate mai mari care vă stau ca un ghimpe în coastă. Nici pe plan intern nu puteți spune că o duceți foarte bine, pentru că societatea în care trăiți este împărțită într-o ierarhie rigidă bazată pe importanța oaselor (mai exact, ai regele cu os sacru primul, nobilimea cu os adevărat pe poziția următoare, și apoi restul populației) și miniștrii voștri au cam tot atâta putere câtă aveți și voi (ceea ce înseamnă că pe voi nu vă prea ascultă). Ce faceți? Poate că voi nu ați face o trupă kpop, dar la răspunsul acesta a ajuns regele Jinheung al Sillei. Bine, nici chiar o trupă kpop, dar în multe aspecte ne-am putea raporta la această idee când descriem tinerii din Hwarang.

Original, această organizație purta numele de Wonhwa, cu înțelesul de floare originală, și era un grup de femei desăvârșite în mai multe arte. Organizația avea ca scop găsirea și dezvoltarea tinerelor talente dintre elitele Sillei și dacă poate vi se pare ciudat că primii beneficiari ai acestei educații au fost femei, ați rămâne surprins să aflați că în această perioadă ele aveau, aparent, aproape la fel de multă libertate ca bărbații. Șocant pentru secolul VI, nu? În orice caz, acest proiect feminist s-a încheiat rapid după ce cele mai de seamă fete din grup au început să se lupte pentru locul de cea mai cea. Una dintre ele a ajuns înecată și cealaltă executată, pentru înecarea cuiva, nu știm cine. După acest episod mai puțin plăcut, regele Jinheung s-a gândit că organizația are nevoie de un rebranding, așa că a început să recruteze tineri bărbați în loc de femei.

Scopul instituției e puțin neclar totuși. Ultranaționaliștii coreeni insistă că Hwarang a fost un grup de luptători neînfricați care și-ar fi dat viața pentru țara lor sau pentru alte idei nobile, precum onoare și prietenie. Într-o însemnare istorică apare povestea unui Hwarang, comandant al grupului, care s-a sinucis la o vârstă fragedă pentru a-și onora promisiunea făcută unui prieten de a muri împreună. Într-o altă poveste, un Hwarang de 16 ani și-a dat viața într-o bătălie pentru a motiva armata Silla să cucerească regatul învecinat, lucru care s-a și întâmplat de altfel.  

În realitate însă, Hwarang pare să fi avut un rol mai mult educativ și religios decât orice altceva. Majoritatea membrilor amintiți în documente istorice se afirmă drept călugări, nu generali. Una dintre îndatoririle membrilor era chiar de a pleca în pelerinaj prin munți pentru a vorbi cu spiritele ce sălășluiau acolo. Se spune că și în cazul instituției, pe lângă budism și confucianism, băieții ar fi învățat să cânte și să danseze—amintind oare de altceva?

Indiferent de ideea de la care a pornit această instituție, este evident că ceva din mentalitatea Hwarang s-a păstrat în peninsula coreeană și dăinuie și azi. Așadar, data viitoare când vedeți vreo trupă kpop la televizor, să vă gândiți la strămoșii lor, Hwarang, și cum au contribuit ei la îmbogățirea playlist-ului vostru de pe Spotify.

Text: Cristina Mantu

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.