Teen Press 
foto: Carina Coman – seminarist foto
Nu-şi mai poate duce omu’ viaţa liniştit fără să audă mii de poveşti, peste poveşti, peste poveşti de la colegi de 16-17 ani şi despre escapadele lor nocturne, traiul lor periculos sau rebeliunea specifică vârstei. Toată lumea a luat decizia să „live fast and die young“ şi toţi se hotârăsc să o urmeze.
De ce să o urmeze? Pentru că „haters gonna hate“, şi dacă la 17 ani vrei să fii hardcore, nu poţi să faci altceva decât să „o arzi cu dubioşi“ prin toate cluburile sau să te spargi pe unde poţi. Nu rata nicio seară la Arena DnB şi te vei face remarcat. Postează-ţi pe Facebook că eşti la un concert Borgore şi ai băut de nu te mai ţin picioarele, şi laudă-te că ai o alcoolemie care aproape că te-a băgat în comă. E important ca toată lumea să ştie ce viaţă periculoasă duci!
E păcat. Pe bune, e păcat să ne consumăm aşa. Nu suntem oare mai buni de atât? Eu zic că da, eu zic că nu avem nimic de demonstrat nimănui şi nu trebuie să ne batem joc de imaginea noastră (mai ales în mediul online, pe Facebook, unde toată lumea are acces la informaţiile pe care le postezi). Eu nu zic să nu ne „punem în cap“, să nu dăm vreo petrecere sau să nu ieşim nopţile şi să cutreierăm Bucureştiul când soarele e pe cale să răsară. Dar, mai nou, la pachet cu voia bună şi distracţia vine şi o manie a grandorii.
Cum adică? Păi, e destul de simplu. Nouă ne place să ne simţim bine, e adevărat. Dar nu o facem doar pentru noi, ci mai nou o facem să ştie restul lumii ce periculoşi suntem noi. Folosim de trei ori cuvântul „hardcore“ sau „spliff“ sau „hater“ şi ieşim şi ne facem o noapte de cap, postăm asta pe Facebook, primim 30434645 de like-uri şi comentarii şi vedem că deja am urcat pe scara socială. Aşa că repetăm mişcarea, noapte după noapte. Şi ne simţim bine cu persoana noastră. Şi suntem mai fericiţi. Rescriem serialul „Skins“ şi totul e bine şi frumos.
Dar să ne gândim mai bine. De ce facem asta? Ca să fim noi fericiţi şi să ne distrăm (şi eventual să ne şi amintim câte ceva a doua zi) sau ca să primim like-uri pe un website de socializare şi aprobarea celor din jur că suntem „tari“ sau „mişto“?
Eu, personal, n-am nevoie de aprobarea nimănui ca să fiu muţumită de mine sau de stilul meu de viaţă. Tu?
Dap, dap! Ce tu spui la mine place!
Same here.
eu vreau sa merg la Borgore :)), dar fara sa ma pun in cap de la alcool
nu ma luam de borgore. ma luam de faptul ca multa lume merge pt ca “se poarta” si ca sa intre in coma la arene (am o cunostinta care a facut asta, de-asta zic:))) e aiurea sa te duci ca sa te dai in spectacol
aaa, da, am inteles ce ai vrut sa spui si da! am auzit si eu discutii: “baaa, am fost la concert si am baut pana m-am trezit la spital dar a fost geniiiaaal baaa”. spuneam de borgore doar asa, ca vreau sa merg:))
Mai nou in cluburi mai mult conteaza cat de bun e fotograful, nu DJ-ul sau artistul respectiv.. cred ca asta spune multe.