Noapte buna!

de Ana-Maria Iwada – colaborator

Se spune despre noapte că ascunde în umbrele sale spaime de tot felul şi totuşi, oricât de lungă ar fi, întotdeauna vor veni şi zorile. Mulţi dintre voi spuneţi un simplu „noapte bună!“ şi vă duceţi la culcare, ferm convinşi de faptul că noaptea a fost dată pentru somn, atât şi nimic mai mult. Dar pentru mine, poate şi pentru alte fiinţe nocturne, lucrurile nu stau chiar aşa. Găsesc în timpul serii cel mai bun sfetnic şi, totodată, cel mai inspirat moment, căci atunci îmi vin cele mai bune idei.

Noaptea înseamnă, atât pentru mine cât şi pentru alţii, un moment de exacerbare sufletească sau spirituală, în care mă întâlnesc în pace şi linişte cu mine şi gândurile mele, fără ca nimeni să judece sau să comenteze. E timpul când se lasă, în sfârşit, linişte în jur şi poţi medita neîntrerupt la vreo problemă care te frământă sau, pur şi simplu, te poţi relaxa făcând ceea ce îţi place.

Asupra ta se revarsă un ocean de stele cărora le poţi încredinţa câte un gând, prea complicat pentru ca lumea ocupată din jur să-l asculte. Poţi găsi în noapte un confident, un prieten care este mereu acolo să te asculte, sau poate doar evadarea ta din lumea stresantă şi superficială din jur. Aş putea spune că „noaptea este ziua celor care caută în ei şi nu în alţii“ sau că „fără întuneric, nu am mai putea vedea niciodată stelele“.

Aş putea spune că descopăr în timpul nopţii liniştea şi calmul ce au cam dispărut de mult din viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Este momentul când dai frâu liber imaginaţiei, când îţi asculţi ecoul interior sau gândurile sau când te laşi fascinat de tainele ce se ascund în umbrele nopţii, căci izvorul misterelor va rămâne unul veşnic nesecat. Câţi dintre voi nu aţi încercat măcar o dată în viaţă să număraţi stelele sau să descoperiţi vreo constelaţie? Câţi nu v-aţi pus o dorinţă atunci când a căzut o stea? Dar, mai ales, câţi nu aţi privit luna, oftând visatori cu gândul la Romeo sau Julieta voastră, sperând că priviţi amândoi în acelaşi timp cerul?

Fără doar şi poate, noaptea ascunde ceva tainic în ea, ce ne face pe toţi mai visători sau mai melancolici. Dar aceasta nu ţine o veşnicie şi, inevitabil, zorile vor bate iar în geam, lăsând loc unei noi zile. Poate că unii dormeaţi când am scris asta, poate că alţii abia se trezeau, dar eu abia acum mă duc la culcare, silită fiind de gândul că e şi mâine o zi şi am de lucru. Dar mă consolez cu gândul că totul merge pe principiul Yin şi Yang: după întuneric vine lumină, după noapte vine zi şi tot aşa.
Astfel că tot ce mi-a mai rămas de făcut ar fi să aştept să treacă mai repede ziua, ca să mă pot delecta cu liniştea sublimă a serii. Vă doresc o noapte bună!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *