Muzica de ieri, muzica de azi

de Cosmin Ciortan – colaborator
foto: Alexia Ion – colaborator foto

Cu toţii ascultăm muzică. Unii o ascultăm când suntem fericiţi, alţii când suntem trişti. Unii când suntem singuri, alţii când suntem înconjuraţi de prieteni. Ascultăm muzică atunci când suntem acasă, stând în pat. Stând la birou, în faţa calculatorului, sau făcând teme. Mergând pe stradă sau cu autobuzul către liceu. Călătorind cu trenul sau cu maşina. În timpul orelor de clasă în care ne plictisim teribil. Ascultăm mereu muzcă, asta e clar. Dar ce fel de muzică ascultăm?
Pentru mine, muzica se împarte în două mari categorii. Prima, ar fi muzica veche, muzica din trecut, de acum 20-40 de ani; a doua este muzica de astăzi, din anii 2000 până în prezent. Când spun muzică veche, mă gândesc la diferite genuri, precum rock‘n’roll, blues, jazz, country, pop, rock, cu multitudinea sa de sub-genuri – predominante fiind british rock, progressive rock, heavy metal, alternative rock, grunge, nu metal etc. – folk, disco, reggae, hip hop ş.a.m.d. Genuri muzicale care au scris istorie. Genuri care au avut nenumăraţi adepţi şi diferiţi artişti şi trupe care au lăsat în urmă o moştenire impresionantă.
Însă, când vine vorba de muzica din zilele noastre… nu sunt chiar aşa de multe de spus. În afară de ceva rock, ceva hip-hop şi ceva pop, muzica dance a acaparat toate topurile muzicale, începând să atragă din ce în ce mai mulţi fani. Totuşi, e un gen de muzică căruia eu unul nu îi văd nici un rost.
Poate că este doar părerea mea, însă nu este chiar aşa de greu să compui muzică dance. Ai nevoie doar de un soft, pe care şi un copil de 10 ani îl poate folosi, şi de o voce cât de cât bună. Dacă nu e bună, nu-i nimic, şi asta poate fi editată pe computer… În plus, muzica dance este genul de muzică pe care o asculţi atunci când mergi într-un club, din acest motiv se şi numeşte aşa. Nu ar fi normal să rămână doar acolo, în interiorul clubului? Chiar este nevoie să fie promovată în exces? La radio, la TV, pe Internet, peste tot…?!
Spre deosebire, în muzica rock, atunci când creezi o nouă piesă, ai nevoie de ceva mai mult efort ca la o melodie de genul dance. Îţi trebuie nişte versuri care să nu sune aiurea atunci când le asculţi, care să exprime un mesaj, în general acestea fiind o stare sufletească a autorului, ceva prin care a trecut sau din prezent etc. Îţi trebuie un ritm anume, îţi trebuie cel puţin trei instrumente care să se potrivească. În nici un caz o treabă pe care o rezolvi în 20 de minute.
În plus, muzica în ziua de azi a ajuns să fie concepută în special pentru bani. Când tocmai acesta ar trebui să fie ultimul lucru la care să te gândeşti… Muzica trebuie făcută pentru tine personal, pentru fanii tăi, pentru senzaţia pe care o ai când un întreg stadion îţi strigă numele. Atunci când cânţi pe scenă, trebuie să pui suflet în ceea ce faci! În nici un caz nu să te gândeşti la cât ai încasat ca să fii acolo.
Eu, unul, o să rămân cu muzica mea de acum zeci de ani, dar şi la rock-ul din prezent – care, într-adevăr, merit ascultat. Este oarecum trist să vezi artişti buni, chiar şi în România, care mai pot arăta multe, dar care nu mai au loc de nişte artişti, care să zicem că nu ar merita locul pe care îl ocupă momentan. Îi admir pe aceia care au talent şi calitate muzicală, pentru că nu şi-au schimbat genul muzical doar pentru a căpăta din nou atenţie şi pentru că au rămas fideli fanilor pe care îi aveau deja; fani care continuă şi azi să îi asculte. De asemenea, îi admir pe cei care au rămas în continuare în vârf, deşi mulţi dintre ei se află în această industrie de mai bine de 20-30 de ani; însă nu s-au gândit niciodată să renunţe.
Rămân cu formaţiile şi artiştii care au scris istorie, şi continuă să o facă, precum U2, Red Hot Chili Peppers, Guns n’ Roses, Green Day, Metallica, HammerFall, Nirvana (chiar dacă… eh, nevermind), Rage Against the Machine, Weezer, Bon Jovi, Queen (din nou un exemplu nefericit), R.E.M., Sting, The Prodigy, Beck, Radiohead, Aerosmith, Ozzy Osbourne, Foo Fighters, Motörhead, No Doubt, Lenny Kravitz, Rammstein, Scorpions, Smokie şi mulţi, mulţi alţii. Ei rămân eroii mei. Ei vor rămâne mereu eroii mei…