Teen Press 
foto: Andreea Stoian – fotoreporter
Acest articol se adresează în principal celor care nu au habar despre ce o să vorbesc. Probabil când călătoreaţi liniştiţi într-un Rapid sau în Săgeata albastră, plictisiţi de omul care vă aducea mâncare la nas şi de scaunele prea moi, vă mai fugea privirea pe geam (cum ar putea să nu?!), în vreo staţie, la câte un tren amărât, cu a lui culoarea specifică, albastru. Trenul Personal! Ştiu că o să vă uimească ce vă voi spune şi poate va trebui chiar să vă reconsideraţi întreaga filosofie şi percepţie metafizică asupra vieţii, dar acele trenuri chiar funcţionează. ŞOC! E mult spus „funcţionează“, pentru că ele „circulă“ practic cu 34 km/h. În urma unui calcul matematic foarte dificil, am putea spune că la fel de bine ai merge într-o căruţă. Însă căruţa oferă totuşi mai multe avantaje, deci, pe scara ierarhică a mijloacelor de transport, aceasta se situează cu siguranţă pe un loc superior Personalului. Voi preciza un singur avantaj, care posibil să fie mai mult decât suficient: în căruţă poţi să respiri fără să fie nevoie apoi să treci pe la medic!
Dar nu vreau să mă îndepărtez de la scopul acestui articol, care nu este de a denigra această veritabilă piesă de muzeu optzecistă, ci din contră! Poate că din afară pare un tren mai… excentric, dar în interior este o oază de cultură, un vast teritoriu spiritual, un eclectism de personalităţi, de la care ai foarte multe de învăţat. Încă de la primul pas simţi cum te pătrunde istoria prin toţi porii, simţi mirosul rasei româneşti, auzi cele mai variate graiuri. Atenţie, poate o să vi se pară că aduc foarte mult cu limba română, dar nu vă lăsaţi înşelaţi! Lipsa acordurilor, onomatopeele, frecvenţa anumitor cuvinte şi fraze (precum: „asta e părerea mea care e“, „mi-ar place“, „de ce te râzi?“, „coboară jos, fă!“ şi alte cuvinte pretenţioase, dar fără sens… pentru noi, oamenii mediocrii) sunt de fapt trăsăturile unui dialect mult mai avansat ca al nostru şi încă necunoscut. Mulţi spun că se trage din străvechiul dialect „limbadebaltă“, alţii sunt de părere că din „limbadecanal“, însă cercetătorii nu s-au pronunţat cu exactitate deocamdată. Cert este că devine tot mai pregnant în ziua de azi şi tinde să influenţeze foarte mult limba română, încât, se preconizează că nu peste mult timp, vom fi şi noi nevoiţi să îl împrumutăm. Iată deci importanţa acestui dialect. Şi numai în Personal ai şansa să îl cunoşti îndeaproape.
Spuneam că prin intermediul acestui canal de cunoştinţe ai ocazia să stai faţă în faţă cu istoria. Foarte adevărat! În toate compartimentele poţi să vezi ce mâncau strămoşii noştri, ce beau şi cum se manifestau, datorită dovezilor implacabile de ambalaje, sticle goale, oglinzi sparte, banchete rupte şi lichide neidentificabile. Putem aşadar să desprindem din aceste dovezi imaginea unui popor libertin, dornic să împărtăşească urmaşilor din trăirile şi obiceiurile lor.
Mirosul reprezintă un elogiu adus tradiţiei româneşti! De obicei, oamenii care frecventează aceste trenuri sunt oamenii muncitori, care merg cu ziua la săpat, la şantier şi care au un sistem de gândire foarte rentabil: „De ce să-mi fac baie când mâine mă duc tot la muncă? Iar transpir, iar mă murdăresc, apoi iar trebuie să mă spăl. Fac baie sâmbătă să fiu premenit la târg duminică, să mă vadă Ionica“. Prin urmare, dacă circulaţi duminica cu trenul, nu veţi avea grandiosul noroc să vă simţiţi semenii, în toată puturoşenia lor! Încercaţi în celelalte zile! A, şi tot datorită generozităţii care ne caracterizează, geamurile de la compartimente nu se deschid (iar uşile nu veţi dori voi să le deschideţi), tocmai pentru a împărtăşi totul, pentru a fi o singură fiinţă cu ceilalţi zece. Această intimitate vă leagă, astfel încât, dacă aveţi plăcerea să călătoriţi mai multe ore, începeţi să vă simţiţi unul de-ai lor. Desigur, la început veţi simţi o mică durere de cap pentru că este nevoie să faceţi un efort neuronal foarte mare pentru a ajunge la nivelul lor superior. Dar odată aflaţi la nivel de egalitate intelectuală, se va instala starea de bine, împăcarea cu sine şi letargia (unii cercetători o descriu ca fiind o altfel de nirvana).
Dar cum toate lucrurile bune au şi un sfârşit, tot acest paradis cultural se încheie o dată cu apariţia Naşului. El vine să aducă organizare şi rigoare, ceea ce este greu de acceptat de către libertinismul specific poporului din tren. Aceşti intruşi vin să strice atmosfera de prietenie, schimbul reciproc de experienţă, culturalizarea, eliminând persoanele nonconformiste, rebele, care, spun ei, dăunează mediului înconjurător. Şi astfel, tu, om fost-mediocru, rămâi doar cu amintirea minunată a unor oameni care ţi-au împărtăşit din cultura şi spiritul lor, care te-au primit cu braţele deschise în mediul lor. Poate n-ai să-i mai vezi niciodată, dar experienţa unică rămâne şi ai s-o povesteşti şi nepoţilor cu mândrie… că eşti ceea ce eşti datorită lor!
ATENŢIE! Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
