Teen Press 
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Am auzit multă lume plângându-se de sistemul educaţional din România. Dar câţi dintre ei au un reper cu care să compare sistemul educaţional românesc?
De data asta nu o să încerc să vă fac să conştientizaţi că există şi părţi bune în subiectul ales de mine, doar că trebuie privit altfel, ci încerc să ofer o alternativă. Alternativa sistemului de educaţie din ţara noastră o reprezintă educaţia non-formală.
Educaţia non-formală nu se referă la meditaţii, after-school sau mai-ştiu-eu-ce proiect menit să te ajute în activitatea şcolară. Educaţia non-formală este reprezentată de programe de dezvoltare personală şi profesională, ce au la bază traininguri, autoformare, schimburi de experienţă, achiziţia unui coach sau a unui mentor.
Trainingul poate fi descris ca fiind un proces sistematic de transmitere şi dobândire de noi cunoştinţe, abilităţi, aptitudini necesare participantului pentru dezvoltarea sa personală şi profesională. Este o oportunitate oferită individului pentru a învăţa, însă dezvoltarea reprezintă rezultatul pe termen lung al acţiunilor de învăţare.
Mentoratul/ mentoring-ul reprezintă „procesul de susţinere a evoluţiei unei alte persoane ca o acţiune planificată ce face parte din cadrul unui proces.“ (Mumford). Mentorul sau îndrumătorul este o persoană care încurajează, sfătuieşte şi sprijină dezvoltarea persoanelor care sunt mentorate. Un mentor îndrumă o singură persoană, iar învăţarea se realizează prin transferul către junior din experienţa mentorului. Mentorul te poate ajuta atât pe partea dezvoltării profesionale, cât şi pe cea a dezvoltării personale.
Prin intermediul unei comunităţi de practici, poţi face schimb de experienţă şi informaţii cu oamenii care sunt pe aceeaşi poziţie cu tine, doar că fiecare acţionează diferit. Astfel, putem învăţa din experienţele altora şi să alegem să aplicăm în viaţa noastră doar ceea ce este folositor şi potrivit.
Coachingul, spre deosebire de mentoring care are la bază experienţa mentorului într-un anumit domeniu, se referă la facilitarea juniorului în explorarea propriului model despre lume. El nu îl dirijează într-o anumită direcţie, ci îl ajută să se autodirijeze.
Însă toate aceste procese nu se referă la învăţare, aşa cum am descoperit-o cu toţii la şcoală, ci la învăţarea continuă, pe perioada întregii vieţi, din diverse experienţe personale sau sociale.
Educaţia non-formală, comparativ cu sistemul educaţional, te ajută să pui în practică anumite lucruri, te pregăteşte pentru situaţii concrete de viaţă şi te îndrumă astfel încât să înveţi singur din fiecare experienţă pe care o ai.
