Teen Press 
foto: Andreea Stoian – colaborator foto
Fobia este definită ca fiind o teamă patologică, izbucnită fără relevanţă şi uneori obsedantă. Acum, în mijlocul liceului, şi în mijlocul dezvoltării personalităţii noastre, sunt întrebări care încep să ne obsedeze. Exemple: Cum să îi spun unei fete ce simt pentru ea? Cum să mă integrez? Cum să fiu amuzant? Cu ce să mă îmbrac? Cum să scap de morala părinţilor?
Întrebarea pe care ne vom concentra mai mult este: Cum îmi dau seama ce vreau să fac în viaţă? Este o întrebare care ne face să ne gândim la viitorul nostru şi, să fim sinceri, ne cam sperie.
Suntem speriaţi de insuficienţa informaţiilor, de faptul că nu avem cunoştinţe suficiente despre tot ce mişcă: tradiţie, ţară, educaţie, cultură.
Din clasa întâi ni se inserează din inerţie şi cât mai adânc posibil o sumedenie de informaţii. Unii dintre reuşesc să o păstreze în căpşor la „murat“; alţii, cum e vorba aceea: „Intră printr-o ureche şi iese pe alta“. Aşa ajungem la liceu, în clasa a IX-a, în pragul primelor ore cu noii profesori – ce ne dau teste de evaluare, după care constatăm că suntem mai varză decât într-a cincea.
Bineînţeles, încercăm să recuperăm cât mai rapid posibil, dar nu ne putem rezuma la materiile predate la liceu şi ne este frică de acest lucru.
Simţim că timpul se scurge într-un suflu şi este adevărat. Nu ştim ce materie să aprofundăm, nu suntem siguri de calităţile noastre „extra“ în momentul în care remarcăm asta despre noi înşine. Suntem îngroziţi, ne imaginăm cum vom fi peste 30 de ani. Oare vom ajunge să dormim prin parcuri, cu şosetele rupte şi cu mâna întinsă ca la pomană? Sau oare vom fi persoane de succes, cu o carieră, cu un venit mare, cu o familie bună, cu câine şi casă cu gărduleţ alb?
Asta ne sperie: necunoscutul, faptul că nu putem prevesti ce se va întâmpla cu noi.
Tot ce ştiu acum este că orice om se naşte prost şi moare aidoma. Fiecare din noi are o grămăjoară de noroc acolo, este capabil să supravieţuiască în societate mai devreme sau mai târziu. Cât despre necunoaştere, cel puţin pentru mine este palpitant, pentru că aventura înseamnă viaţă.
P.S.: Nu uitaţi că există grade diferite de prostie. Good luck!
Asta nu e printre articolele tale bune. Chiar este slab. Incep prin a-ti critica incheierea: “P.S.: Nu uitaţi că există grade diferite de prostie. Good luck!” – succes la ce? La a le gasi? La a le incerca? De unde stii ca exista grade diferite? Nu exista, exista doar oameni care deschid gura des si prost si cei care o deschid rar si prost. Asta face diferenta, dar sa nu-mi spui ca ai descoperit o ierarhie a prostiei.
Esti complet pe langa cu subiectul, te concentrezi pe un subiect care iti spun ca nu intereseaza pe nimeni. Decat un neadaptat vietii sociale si societatii isi face griji privind un timp viitor pe care oricum nu are de ce sa-l prevesteasca, stiindu-se incapabil sa ramana consecvent unei idei.
“Suntem speriaţi de insuficienţa informaţiilor” – esti speriat de asa ceva? De ce? Atunci deschide google si cauta tot ce vrei. Informatii ai mai multe decat aveau bunicii. Uita-te la ei, ti se pare ca s-au pierdut in alegeri?
Un ultim detaliu, iti recomand sa nu mai implici cititorul in ce scrii. Nu vreau (eu cititor) sa ma incluzi in ideea ta, eu sunt cel din afara care citeste elucubratia ta (sau ideea ta geniala) de moment. Fa-o la persoana ta, nu te referi la “noi”. Exemple: să ne obsedeze, să ne obsedeze etc.
Greseli: “Unii dintre reuşesc” – lipseste un “noi” presupun. “ne vom concentra mai mult” – putem sa ne concentram mai putin din moment ce intrebarea fixeaza punctul de start al articolului si la ea te raportezi? Nu.
Ca sfat, nu trata subiecte care nu te privesc, care nu ne privesc, pentru care oricum nu ai experienta necesara sa le iei in dezbatere. Nu spun ca eu am. Dupa o facultate de psihologie facuta te voi crede in stare sa abordezi astfel de idei.
Acum serios, nu-i lua tot sfatul in considerare. Fiecare are modul lui de a scrie, iar daca cineva alege sa implice cititorul in ce scrie, tine de tehnica si metoda lui.
Poate sa-si duca cititorul pe cele mai frumoase culmi, sau il poate jigni, voit sau nu. Dar asta nu inseamna ca implicarea cititorului intr-un text este o chestie rea.
Cel putin in clasa a 8-a eram destul de ingrozit alaturi de colegii mei, pentru ca eram confuzi in privinta profilului pe care trebuia sa il alegem, motivul: nu eram constienti de aptitudinile noastre.
Si, cand spun fobie de necunoastere, eu ma refer la faptul ca insuficienta informatiilor, sau mai bine spus, creierul nedezvoltat era si este un impediment in drumul pe care il parcurgem in viata. Pe asta ma bazam, si stiu sigur ca multi cititori se identifica cu spusele din acest fragment.
Imi pare rau daca acest articol este total “pe langa” in raport cu personalitatea ta, nu toti avem talentul de a critica ceva atat de aspru si fara sa rumegam mai bine sensul articolului. Pentru ca din comentariul tau, observ ca nu ai inteles prea bine, nu este nimic: ti-am explicat.
Astept si alte comentarii, sa ai o zi buna.
Hm, mai interesant dupa ce ai explicat. Daca in comentariu poti face treaba asta, incearca s-o faci in articol, sa-ti expui ideile din prima. Oricum, astept si alte articole, revin, stii bine, cu comentarii. Salut.
sa stii ca mie chiar mi-a placut articolul tau:X multi adolescenti nu stiu de ce sunt capabili pentru ca nimeni si nimic nu le antreneaza sau explica acest lucru.
M-am uitat la celelalte articole si constat cu deamagire ca acest Razvan-Dheus- nu a scris nimic bun, doar a criticat. Poate unele nu sunt pe placul tau, poate da au si greseli, insa te crezi prea “intelept”. De ce din toti oamenii care navigheaza si citesc aceste articole nu se plang , iar tu la fiecare trebuie sa spui ceva de bine.
Ma intorc la articolul tau Andrei si iti spun ca m-am regasit oarecum in el. >:D< o Zi buna!
“bine” * 😉
Sunt pareri si pareri. La urma urmei nu am terminat o facultate prestigioasa, nu suntem perfecti.Suntem o multitudine de personalitati, suntem adolescenti. Sunt sigura ca si Razvan Dheus a auzit cel putin o critica aspra la adresa lui.. Din asta ar trebui sa intelegem ca nimeni nu e in masura sa judece, after all. Mie mi-a placut articolul, este parerea mea si fiecare are dreptul la asa ceva.. la o parere a lui.
@dana. naty e mai buna decat joey
Numele meu este: Răzvan Băltărețu. Cauta-mi articolele, si vezi cum ti se par, critica-le sau lauda-le.
Te-ai cam incurcat in ce ai spus, dar intelege ca fiecare are o opinie, iar daca eu nu sunt de acord cu ale voastre, sau viceversa, nu inseamna ca eu ma dau “intelept” sau ca voi nu aveti o inteligenta de laudat. Sunt cititor, iar ce spun despre articol este prin prisma a ce stiu. Nu-mi plac lucrurile evidente, nostalgiile puerile si sentimentalismele din articole. Dar conteaza si modul in care e scris.
@Madalina
“nimeni nu e in masura sa judece”/ “fiecare are dreptul la asa ceva.. la o parere a lui.” – deci te contrazici, insa sunt de acord cu a doua afirmatie. Cum fiecare are dreptul la o opinie, mi-o spun si eu pe-a mea. Amuzant este cand lumea se aprinde pentru ca nu concorda cu a ei opinie.