Teen Press 
foto: Diana Ungureanu – colaborator foto
Pentru că a venit primăvara, şi o dată cu ea şi viroza, ar fi un bun sfat să staţi cât mai mult în casă şi să profitaţi vizionând filme cât mai bune. Recomandarea mea este „Mr. Nobody“ (2009). Este regizat de Jaco Van Dormael şi îl are ca personaj principal pe actorul Jared Leto. Filmul se axează pe o încrucişare de fire narative, fiecărui fir aparţinându-i un posibil destin. Nu are rost să vă povestesc filmul pentru că este foarte complex şi oferă o multitudine de perspective. Prin urmare, orice descriere aş încerca să fac ar fi eliptică, evazivă şi deloc satisfăcătoare. Ce e interesant la film este că pune câteva probleme surprinzătoare şi care solicită materia cenuşie.
Deşi nu mi-a plăcut niciodată matematica, viaţa noastră este într-adevăr o ecuaţie. O singură cifră greşită poate să dea un rezultat total diferit. O singură decizie, oricât de mică, poate să ne ducă pe un drum sau pe altul, pentru că întreaga viaţă este un şir lung de evenimente cauză-efect. Dimineaţa decizi să îţi iei sandale pentru că afară e soare. Ieşi din casă, începe ploaia, te uzi, răceşti, nu te tratezi, faci pneumonie, mori. Cam dramatic, da, dar foarte posibil. Cât de uşor ar fi fost totul dacă ţi-ai fi luat bocancii. Poate ceea ce face decizia să fie grea este că ştii că nu te mai poţi întoarce. După ce a fost luată decizia, viaţa îşi urmează firul corespunzător alegerii făcute. Şi aşa se face că în fiecare zi te găseşti în faţa a mii de intersecţii, iar momentul în care stai la răscruce de drumuri este crucial pentru ce va urma.
O altă chestiune pe care o pune în lumină filmul este Big Crunch. Big Crunch este opusul lui Big Bang, şi anume, este starea de contracţie a Universului. Aşa cum un om se naşte, trăieşte, evoluează, iar de la un anumit punct (apogeu) începe să dea înapoi (îmbătrâneşte), aşa se întâmplă şi cu Universul. Atingând un prag maxim de extindere, este normal să existe o „revoluţie“, care va aduce o evoluţie sau involuţie, depinde de punctul de vedere al fiecăruia. Şi se crede că odată cu acest Big Crunch rotiţele Universului se vor opri, ca apoi să înceapă să se mişte în sens invers. O reacţie a acestui fenomen este că şi timpul se va mişca în sens invers. Se va ajunge iar la stadiul de Big Bang, iar ciclul se va repeta.
Ultima „problemă“ care apare în film este „efectul fluturelui“. O bătaie de aripă a unui fluture în Canada, ar putea produce un uragan în Australia. De aceea, revenind la cele de mai sus, orice decizie cât de mică, poate să aibă o urmare foarte mare, poate chiar şi asupra altor persoane mult mai îndepărtate. În film, acest fenomen este ilustrat printr-o scenă în care personajul principal, după ce în sfârşit a făcut rost de numărul de telefon al femeii iubite, suferă dezamăgirea cruntă de a pierde acel telefon din cauză că un om a fiert un ou. Da, sună ciudat, dar adevărat. Condensul desfăşurat de fierberea oului a generat, două luni mai târziu, ploaia nefastă. Iată cum un lucru banal distruge o viaţă.
Indiferent de toate astea, fiecare destin, fiecare viaţă este corectă. Nu există o decizie mai bună sau alta mai proastă. Este un film care necesită un bagaj emoţional încărcat şi este recomandat celor cu o dorinţă avidă de spectaculos.
