Dragobetele, o traditie uitata?

Dragobetele, o tradiţie uitată?

de Andreea Samoilă – redactor
foto: Ioana Muntean – fost fotoreporter

Suntem în luna februarie şi peste tot se vorbeşte despre dragoste, că doar suntem în luna când are loc Valentine’s Day, sărbătoarea preluată de la americani care a fascinat o mare parte din adolescenţi. Însă, din cauza Sfântului Valentin toată lumea uită de ziua de 24 februarie, cea în care se sărbătoreşte Dragobetele.

Considerat a fi o divinitate mitologică similară lui Cupidon – la romani, sau Eros – la greci, fiul lui Dochia, Dragobete, este un bărbat chipeş şi simbolul iubirii. El nu este blând, precum Sfântul Valentin, ci furtunos ca zeul dacilor, care voia să celebreze căsătoria tuturor animalelor în cer. Acest lucru s-a extins şi la oameni şi Dragobete este protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet. Aşadar, conform tradiţiei, fetele şi băieţii se întâlnesc în această zi pentru a-şi sărbători dragostea.

Conform tradiţiei româneşti, orice persoană care participă la festivităţile de Dragobete avea să fie protejată împotriva ghinionului pe tot parcursul anului. Dimineaţa devreme, tinerii obişnuiau să se întâlnească în centrul oraşului şi, dacă era vremea bună, mergeau cântând la pădure. Acolo adolescentele culegeau flori de primăvară din care făceau coroniţe, iar fetele mai mici strângeau zăpada proaspătă şi o transformau în apă. Apa obţinută era considerată a fi o poţiune magică de iubire, folosită de tinere pe tot parcursul anului. La prânz, fetele se întorceau înapoi în sat şi fiecare băiat începea să urmărească tânăra care îi plăcea. Dacă tânărul era destul de rapid şi era plăcut de aleasa sa, această cursă se termina cu un sărut. De asemenea, se crede că relaţiile începute de Dragobete ţin minimum un an.

În ultimii ani, sărbătoarea de Dragobete a început să fie uitată, fiind eclipsată de Valentine’s Day. Dar data de 14 februarie este mult mai mediatizată, în comerţ găsindu-se nenumărate felicitări, ciocolăţele în formă de inimioară şi tot felul de lucruri asemănătoare. Însă nu ar trebui să uităm de Dragobete, sărbătoarea noastră tradiţională. Dacă eşti român, iubeşte româneşte!

De ce trebuie să importăm Valentine’s Day de la americani când avem şi noi propriile tradiţii? Credeţi că americanii ar zice: „Hai să renunţăm la sărbătoarea noastră autohtonă, Valentine’s Day, şi să sărbătorim Dragobetele”? Cu siguranţă, nu. Consider că, dacă noi nu ne promovăm tradiţiile, nimeni nu o să o facă. În plus, sărbătoarea de Dragobete a continuat să îşi păstreze puritatea, cel puţin la ţară. Desigur, o dată cu urbanizarea, persoanele care au venit din mediul rural la oraş au lăsat în urmă tradiţiile şi această ocazie specială a început să se piardă.

Toată lumea spune de Sfântul Valentin că nu e necesară o zi anume pentru a-i da unei persoane o cutie de bomboane în formă de inimă şi un trandafir pentru a-ţi arăta dragostea. Atunci de ce nu alegeţi să sărbătoriţi Dragobetele? Nu a avut parte de atâta reclamă ca „adversara“ ei şi nici nu trebuie neapărat date dulciuri sau flori ca simboluri ale iubirii.

Sfântul Valentin este un sfânt, dar Dragobete este un „tânăr, voinic, frumos şi bun“, ce alegeţi?

Leave a Comment