Despre pasivitate

Despre pasivitate

Despre pasivitate

de Cristiana Gheorghe – colaborator
foto: Cătălina Cosma – colaborator foto

Să luăm un caz general… Este dimineaţă şi vă aflaţi în autobuz. Este aglomerat, ca în aproape orice mijloc de transport în comun din Bucureşti. Oamenii stau la grămadă, sunteţi storciţi şi vă uitaţi prin jur, parcă după ajutor. Daţi cu ochii de interacţiunea dintre poşeta unei doamne şi… mâna unui anumit domn. Din cauza agitaţiei, femeia nu observă că cineva îi fură bunurile din geantă… dar voi puteţi vedea asta. Totuşi, nu spuneţi nimic, totul continuă în mod normal.

Deci suntem martorii unui act de acest tip (furt, agresiune etc)… suntem martori, dar nu scoatem nici un cuvânt în legatură cu asta. Eu mereu m-am gândit că această atitudine nu este în regulă. Intervenţia fiecăruia dintre noi ar fi putut împiedica furtul, de aceea cred că această pasivitate ar trebui pedepsită prin lege.

De ce? Există două puncte importante ale justificării mele: 1) „de ce suntem vinovaţi?“ şi 2) idealul societăţii viitoare. În primul rând , faptul că suntem martori la o agresiune de acest gen şi că nu avertizăm victima, nu atragem atenţia asupra faptului ne transformă în complici. Tăcerea în sine este un semn de vinovăţie, această ignoranţă în care trăim cu toţii şi care ne orbeşte.

Nu aşa ajungem la societatea pe care o vrem. Trebuie să lăsăm de o parte istoria dură a comunismului, să uităm un pic de cum conduc cei de sus ţara şi să realizăm că schimbarea începe de la noi. Ei nu fac nimic pentru noi, dar noi facem ceva unii pentru ceilalţi? Poate da, poate nu, dar distrugerea acestei ignoranţe este un pas înainte pentru majoritatea. Numai prin pură cooperare se va scădea criminalitatea şi se va educa poporul. Gândiţi-vă că făptaşul va fi încolţit de o mulţime unită.

Există teama de a nu fi răniţi la rândul nostru. Desigur, cel care e în stare să fure poate face şi lucruri mai rele, dar aici riscurile trebuie asumate. Mai ales că, atunci când societatea e unită prin compasiune şi ajutor, riscurile sunt diminuate clar.

Uite cum stă treaba… poate transformarea acestei pasivităţi în ceva legislativ, ceva ce poate fi pedepsit de stat, pare deplasat… dar numai prin forţă se ajunge la progres. Ceva trebuie să spargă gheaţa şi aceea va fi mereu teama de pedeapsă… iar teama de pedeapsă va dechide ochii şi va arăta fiecărui individ că a avea spatele „acoperit“ într-o lume atât de mare este foarte profitabil.

Recommended Articles

1 Comment

  1. Am observat in ultima vreme ca exista un trend nou in randul legiutorilor sa atace efectul in loc de a cerceta cauza. Asadar din punctul asta de vedere autorul articolului a prins nuanta, cum am zice, mersul lumii.
    Pe de alta parte acesta e un mod de a arunca pisica moarta in curtea victimei: de ce nu ai riscat o taietura? ca in felul asta realizai coeziune sociala, “idealul societatii viitoare” cum zice autorul. Ceea ce inseamna ca viitorul prezentat de articol e un fel de bazin pentru dezamorsarea tensiunilor din sanul societatii paupere (in cazul de fata cei care nu poseda masina personala, cei care circula cu transportul in comun). Cum ar veni: pot sa se bata pana la sange intre ei saracii, cinstiti si hoti. Tot ei sunt vinovati. Asa ca merita. Pana la urma anunturile din masini tot asta sustin.
    Din punct de vedere social asa ceva este taman opusul civilizatiei.
    Dar da, exista oameni care iau atitudine si, culmea, nu patesc nimic, numai ca asta se numeste noroc. Trebuie precizat, pentru ca autorului ii scapa, faptul ca nu poti amenda un ins care se teme pentru ca… se teme. Fiecare are firea lui si stapanirea sa de sine. Poti sa o consideri lasitate, dar tot nu se poate amenda lasitatea decat pe campul de razboi.
    Aaaaa, daca e vorba de un adevarat razboi atunci asta e alta treaba. Atunci din acest articol lipseste un cuvant care ar trebui sa insemne razboi, violenta si protectia cetateanului corect: POLITIA. Si acum vine intrebarea fireasca: unde e organul de ordine in aceste situatii? Mi se pare fascinant faptul ca articolul fenteaza exact notiunea care are o legatura cat se poate de stransa cu subiectul si violenta pe care indirect o contine. Oare de ce? Oare pentru ca duce politica de care ziceam mai inainte: ataca efectul si nu cauza pentru simplul motiv ca e vorba de multimea paupera si speriata. Iar asta nu inseamna cumva ca sistemul (socio-politico-economic) care conduce nu da 2 bani pe situatia in speta si pe cetatenii aflati in ea?
    Este limpede ca cetateanul obsinuit nu isi poate face singur dreptate. Asa e de bun simt. Atunci de ce este lasat la discretia infractorului? Asta mi se pare o pb de dezbatut, dar de data asta nu referitoare la situatie ci la scriitura de fata.

Leave a Reply

Your email address will not be published.