Teen Press 
foto: Ioana Muntean – fotoreporter
Aşa cum poate mulţi dintre voi ştiu, roata a apărut încă din Antichitate, în vechiul Sumer. În limba română cuvântul „roată“ provine din latinescul „rota“, o extindere a rădăcinei „ret“ care înseamnă „a se învârti“.
Cele două roţi care se învârt şi formează ansamblul numit „bicicletă“, în mod surprinzător, au fost reprezentate pentru prima oară pe un vitraliu al bisericii Stoke Poges din Anglia. Acest vitraliu datează din 1642, însă nu s-a găsit nici un document care să ateste existenţa acestui vehicul – abia după anul 1790 se întâmplă acest lucru.
După acest an, bicicletele au fost comercializate, nemaifiind considerate o invenţie extravagantă. Un prim astfel de model l-a reprezentat celeriferul, care mai târziu a fost numit velociped. Inventat de contele de Sivrac în 1791, bicicleta din lemn dobândeşte porecla „calul de lemn“. Cel care se urca pe un astfel de „cal“, ei bine, trebuia să se împingă cu propriile sale forţe, folosindu-se de sol, ca mai apoi să se oprească când dorea să vireze. Avea şi un motiv întemeiat – acest model nu era prevăzut cu un mecanism de direcţie.
Această perioadă de copilărie a bicicletei a fost un prilej de distracţie pentru cei care o achiziţionau, dar şi una de accidente frecvente. Cazurile care înregistrau şi răniţi, respectiv trecătorii, se corectau prin amenzi, fiind considerate delicte de ciclism. Acum nu mai este vorba de aşa ceva, ba chiar sună pueril pentru noi.
Prima bicicletă ce putea fi ghidată a fost inventată 26 de ani mai târziu, de Baronul von Drais Sauerbrun, care a numit-o bicicleta Draisienne, după numele său. Cu un cadru de lemn, spiţe cu bandaje metalice şi roţi foarte mari, în curând modelul a devenit popular în Europa. În Anglia, căpătase deja porecla „calul de bătaie“, expresie care ne este cunoscută şi nouă şi care ne indică un obiect sau o persoană folosită foarte mult. (dar să ne limităm la obiecte!)
Ca orice produs, Draisiene s-a demodat, producţia sa a încetat după un sfert de secol.
Un pas important în evoluţia bicicletei l-a făcut un scoţian fierar, pe numele său Kirkpatrick Macmillan, care a introdus pedalele la acest vehicul. În 1860 s-au introdus bicicletele cu pneuri de cauciuc, spiţe metalice. Viteza acestora crescând tot mai mult, au fost necesare frânele.
Tot în această perioadă apare velocipedul inventat de francezi, o bicicletă cu roţi inegale, tot în această categorie intrând şi bicicleta Penny Farthing, inventată de britanici ceva mai târziu, în 1870. Roata mai mare din faţă asigura o deplasare rapidă la aceste biciclete, iar denumirea făcea referire la asemănarea roţii mai mici cu o monedă de penny.
Treptat, sistemul de pedale este perfecţionat. Dacă la început acestea erau direct conectate pe roata din faţă pentru a o deplasa, acestea sunt legate mai târziu printr-un lanţ care să transmită mişcarea de pedalare la roata frontală. Frânele nu mai acţionează asupra unei singure roţi, ele sunt aplicate pe ambele.
Dacă bicicletele normale reprezentau un pas important în dezvoltarea acestui mijloc de deplasare, bicicleta modernă revoluţionează total acest sistem pentru că devine mai sigură. Din acest moment, lanţul acţionează ambele roţi, fără a mai exista riscul de a se bloca cea din spate. De la perioada de adolescenţă, cu pedale frontale şi un lanţ care acţiona o singură roată, putem spune că bicicleta trece la perioada de adult.
Femeile se bucură şi ele de un model cu bara superioară coborâtă, care să le permită să îşi facă loc rochiei. Astăzi nu mai este nevoie de această adaptare, ba chiar vorbim de o scenă deplasată în cazul domnişoarelor care nu poartă pantaloni şi se hotărăsc să devină „Miţa biciclista“.
Apropo, Miţa Biclista nu este un personaj fictiv, vorbim de Maria Mihăescu, prima femeie pe bicicletă din România, care se aventura pe străzile Bucureştiului, cunoscută pentru noncomformismul ei. Google it! Una peste alta, modelele au devenit un lux după 1900, când acestora li se adaugă faruri, şei din piele şi alte accesorii, de care acum nu ne mai putem lipsi.
În următorul episod al trecerii de la o roată la două roţi, vom vorbi despre istoria motocicletei. Până atunci vom pune calul la bătaie. Drum bun, dragi ciclişti!
