Sabrina Canea 
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter
Cu toţii putem afirma, cu ruşine sau cu fruntea sus, că trăim într-o lume cât se poate de mizeră, unde evoluţia, uneori forţată, ne împinge de la spate, iar problemele sociale de care ne împiedicăm la tot pasul ne nimicesc uşor, dar sigur. Câteodată, însă, cu toţii avem nevoie de un moment de respiro, o uşoară moarte cerebrală, un moment în care să invadăm realitatea uşor neplăcută, cu hrană spirituală.
Să vă dau eu o pistă? Cum vă sună asta: tu, singur într-o încăpere cu pereţi înalţi şi albi, izolaţi fonic, oglinzi strălucitoare, ce se-ntind până în tavan şi un casetofon. Odată ce apeşi butonul „play“, te poţi lăsa uşor purtat de o melodie ce îţi gâdilă timpanele şi-o poţi lăsa să-ţi pătrundă trupul, să ţi-l educe, astfel încât să te laşi purtat de nişte mişcări de dans sublime, menite să te facă să te descotoroseşti de lumea de afară. Un loc în care timpul să fie doar un majordomn ce se află în spatele uşii închise, ţinându-ţi haina caldă, iar lumea de afară să fie doar un joc salvat şi pus pe pauză.
Baletul. Bănuiesc că nu este nevoie de o definiţie a baletului, nu? Însă, ţin să completez ceea ce voi ştiţi deja: baletul nu este doar un dans, doar mişcări ale corpului pe o compoziţie muzicală. Nu. Baletul este un stil de viaţă, un mijloc de a trăi.
Cum a luat naştere?
Să ne deplasăm puţin şi pe axa timpului! În toamna anului 1581, sora reginei Louise a Franţei (Marguerite) urma să se mărite cu ducele de Joyeuse, Anne de Batarnay de Joyeuse. Dorind ca nunta ei să intre în memoria tuturor drept cel mai extravagant eveniment social al acelui an, sau al oricărui alt an, mama regelui, Caterina de Medici, care îşi părăsise ţara natală, Italia, ca mireasă a ducelui devenit ulterior regele Henric al II-lea, l-a însărcinat pe muzicianul şi profesorul de dans al curţii, Baltazarini di Belgioioso, să pregătească banchetul. Belgioioso nu a dezamăgit-o pe regina-mamă. El a conceput spectacolul „Ballet comique de la Reine“, prezentat în Sala Bourbon a Palatului Luvru pe data de 15 octombrie 1581, acesta reprezentând actul oficial de naştere al baletului. Din acest moment, baletul a cunoscut o dezvoltare impresionantă, crescând în sânul Franţei, Rusiei şi, mai recent, Americii de Nord, unele dintre cele mai bune şi recunoscute şcoli de balet din întreaga lume.
Revenind puţin la povestea iniţială, ceea ce Belgioioso şi Caterina de Medici numeau atunci balet, diferă ca de la cer la pământ cu ceea ce înţelegem noi astăzi prin balet. În absenţa unei scene propriu-zise, dansatorii au evoluat pe pardoseala sălii respective, în timp ce spectatorii, cei prezenţi la nunta viitoarei ducese, s-au cocoţat în galeriile plasate de-a lungul pereţilor. De asemenea, spectacolul de atunci, care s-a dovedit a fi grandios, a cuprins atât dans, cât şi pantomimă, poezie şi cântec. Caterina, fiind cât se poate de mulţumită de rezultatul final al spectacolului, a avut grijă ca întregii Europe să-i placă măcar în măsura în care i-a plăcut ei.
Amuzant este faptul că, deşi Begioioso a primit toţi laurii pentru spectacol, nu toată coregrafia îi aparţinea. Unele elemente prezente în coregrafia lui fuseseră preluate de la Curţile Italiei şi Franţei. Însă prin folosirea paşilor de coregrafie, mai ampli, în contrast cu mişcările libere utilizate anterior, s-a înregistrat o realizare revoluţionară în istoria dansului. Interesant este că, în notiţele rămase de pe urma lui Belgioioso, el spune că toate mişcările se bazau pe geometrie, „aranjamentul geometric al mai multor persoane ce dansează simultan în acordurile unei armonioase muzici instrumentale“. Coregrafii vremii trebuiau neapărat să posede cunoştinţe de geometrie, pentru a reuşi prin mişcările dansatorilor să reflecte perfecţiunea orbitelor planetare şi armonia ideilor metafizice.
De ce?
De ce am zis „arta călcată în picioare“? Din păcate, mulţi dintre neştiutori susţin cum că baletul este un sport strict ca oricare altul, neavând ceva special. Greşit!
În primul şi-n primul rând, baletul, fiind cot la cot cu înotul, este unul dintre cele mai sănătoase sporturi la ora actuală. Practicându-l sau, mai bine zis, trăindu-l, nu numai că îţi formezi o ţinută perfectă a corpului, dar ţi se creează automat un echilibru între trup, suflet şi minte.
Încă din vremea antichităţii dansul avea un efect benefic şi miraculos asupra trupului şi psihicului. Ca toate celelalte tipuri de mişcare, şi baletul îmbină întărirea musculaturii şi a condiţiei fizice cu stimularea activităţii cerebrale. În plus, el cere multă concentare, ajută la eliberarea tensiunilor, la relaxarea organismului şi la oxigenarea creierului.
V-aţi întrebat vreodată de ce sălile de balet sunt „echipate“ cu oglinzi înalte până în tavan? Ei bine, un studiu a dovedit că, astfel, nivelul încrederii de sine creşte văzând cu ochii. Explicaţia e simplă: văzându-vă imaginea în oglindă chiar în timp ce executaţi mişcările de balet, percepeţi mult mai uşor frumosul din voi, frumuseţea fiecărei mişcări executate de voi, iar astfel totul ia amploare. Vă veţi obişnui în acest fel să daţi drumul lebedei din voi fără pic de ezitare. Totul vi se va părea de la sine normal, vă veţi regăsi în mişcările respective.
Chiar dacă baletul a pierdut teren în prezent în faţa altor sporturi, spre exemplu fotbalul sau baschetul, el rămâne un „sport“ mai delicat. Cu toate acestea, luând în considerare că societatea nu promovează astfel de evenimente, iar la un recital de genul poţi ajunge doar dacă te interesează în mod personal, sau încurci adresele ca prin minune, comunitatea practicanţilor de balet creşte văzând cu ochii. Pândiţi recitalele de pe la Operă, vă veţi schimba opinia despre balet.
Unde?
Vreţi să faceţi balet, dar nu ştiţi unde? Simplu: Casa de Balet. Fiind unul dintre cele mai mari şi mai performante studiouri de balet din ţară, Casa de Balet ridică baletul la nivel de artă. Aici nu numai că veţi învăţa adevărata moştenire lăsată de generaţii întregi de balerini, dar veţi avea oportunitatea de a lucra cu profesori cât de poate de calificaţi, fiecare dintre ei terminând şcoli de coregrafie. Casa de Balet este unul dintre puţinele locuri din ţară în care baletul este apreciat şi practicat la adevărata lui valoare, cum s-ar zice, prin cuget şi simţiri. Vreţi şi câteva exemple? Sarah Niculescu, Maria Tudorache, Mara Neacşu, Lori Mareş, Ana Anghel sunt doar câteva nume ale „stelelor“ ce s-au născut la Casa de Balet, şi care au strălucit în reprezentaţii puse în scenă de către studio.
Cât?
Când vine vorba de preţ, baletul este uşor accesibil. Preţul începe de la 150 de lei pe lună. Dacă vi se pare uşor multicel comparând cu celelalte şcoli de balet din capitală, să vă vând un pont: luând în calcul spaţiul imens de desfăşurare pus la dispoziţie, profesorii ce au în spate un trecut plin de dans, dar şi faptul că, deşi luat cât se poate de în serios, baletul nu ia forma celui de tip rusesc, de exemplu – învăţarea prin durere. Nu, aici totul este profi, dar în acelaşi timp prietenia pluteşte în aer.
Echipament special?
În primă instanţă ai nevoie de lucruşoare comode: colanţi, un tricouaş, jambiere dacă îţi plac. Dacă vrei ca baletul să depăşească nivelul de hobby, şi vrei să participi şi la concursuri, atunci ai nevoie de un costumaş drăguţ – un tutu. Ca să fim sinceri, ele nu sunt tocmai ieftine, dar merită investiţia. Dacă vreţi să achiziţionaţi tutuuri, găsiţi în Piaţa Victoriei, şi nu numai. Iar dacă sunteţi adepţii tehnologiei, le puteţi comanda şi online. Pentru „balerini“ puteţi da comandă chiar de la studio-ul de balet.
Sfatul maimuţei?
Mişcăţi-vă dosul din scaunul pe care staţi acum şi îmi citiţi vorbele şi fugiţi la Studio. Simţiţi, trăiţi, bucura-ţi-vă. Nu veţi regreta, garantez!
superb