Cucereste-ma!


Cucereste, ma!

de Răzvan Băltăreţu – colaborator
foto: Roxana Leocovici – seminarist foto

Vine cu pas apăsat, privirea-i mă caută sau doar priveşte la tabloul de lângă mine. Se opreşte, chiar este aproape, îi simt parfumul şi văd excesul de fard pe faţă, dar cum make-up artist nu sunt trec cu vederea. O privesc galeş în ochi, cam aşa de obosit eşti în clasa a 12-a, ea crede că sunt romantic, eu cred că vrea ceva.

Îmi cuprinde mâna cu a ei palmă rece, motiv de sinceritate, îmi şopteşte, mă priveşte adânc în căpruiul ochilor şi-mi spune: „Cucereşte-mă!“. Rămân blocat, neuronii-ncep un dans ciudat, au sărit de meioză, acum intră-n altă fază. „Dragă, dar ce-ţi veni, nu de alta, dar cred că te confunzi în rol de iubită“. „Aştept răspunsul“, fixă pe poziţie ea-mi zice, şi continuând mai spune că „bărbaţii nu mai sunt romantici şi şarmanţi, cuceritori. Dovedeşte-mi contrariul şi sunt a ta.“ Mă retrag în colţul holului, mai mult împins abuziv de către ea, vine mai aproape, şi-mi încep discursul, transformat într-un monolog.

Nu mă chinui să te cuceresc, vreau să vină totul treptat. Sentimentul derivă treptat aşa că nu mă grăbesc şi am multă răbdare. Nu am de ce să te cuceresc, nu mă dau peste cap să nu fiu eu, doar ca să mă placă fetele, în speţă tu. Fato, cucerirea va veni doar dacă discuţi cu mine şi găseşti în discuţii, în mine, pe cineva cu care poţi să împarţi un suc şi ceva lucruri, atunci este cucerire. Habar n-am să fiu romantic, dar ţi-l prezint pe Eminescu din filele unei cărţi ca să mă iubeşti mai mult. Eu vreau doar să te „dau pe spate cu stilul meu de copil teribil“, fin ironic, sarcastic şi mai mult decât direct, fără înfrumuseţare prin efect de scenă teatrală, cu recuzită de magician.

Dar dacă insişti cu cucerirea încerc aşa… „bună, păpushă, am ceva ani, pare-mi-se că vreo op’şpe, o voce plăcută, cu puţin «rrr» auzit în cuvinte şi sunt enervant prin ironie şi sarcasm. Nu-i aşa că mă doreşti?“, deja te-am lăsat fără cuvinte şi totul e frumos, eu cucerindu-te. Ce e aia cucerire? Vreau să-ţi trimit prin curier o floare sau prin poştă o scrisoare, cadou prin gest, să deschizi scrisoarea, să miroşi floarea şi să vezi că ai primit-o doar ca să ai amintire de la mine, nu doar să-mpărţim un pat cald, cu aşternuturi albe în momentul în care ţi-o ofer. Te cuceresc prin simplitate, că bani nu prea am, tăindu-mi statul alocaţia, că n-au bani la buget. Dacă nu mă făcea mama băieţel, în copilărie nu aş fi avut nici cu ce mă juca în nisip, aşa sărac eram. Şi ca să vezi că nu sunt schimbător şi că nu dau dintr-una într-alta, la fel de chel în portofel am rămas.

Te cuceresc, îţi cumpăr un tir de trandafiri, şi-i înşir în casă şi tu, de entuziasm, îmi cazi în braţe. Dar te las să cazi când văd bonul de la florărie. Scump rău romantismul ăsta. Lasă că-mi iau eu tricou subtil semnat „Gigolo italiano“, poate m-o vrea cineva, şi aşa recuperez şi banii. Stai, unicizez treaba şi scriu „Gigolo rumeno“, adică băştinaş de-aici.

Nu vreau să te cuceresc, vreau să vină treptat, poate să te iubesc, dar nu să te am în pat doar de dragul de a trage o linie pe perete că eşti la număr. Vreau să te aduc mai aproape de mine, că poate în realitate leg mai bine cuvintele ca aici. Nu pot să te cuceresc, pentru că ai zâmbetul prea larg pe faţă acum, vreau doar să reţin chipul aşa, zâmbitor, chiar râzând. Şi nu mai râde, a fost un gest de cucerire, dar în nota romantismului propriu mie. Aducere de zâmbete, prin lecţii de cucerire.“

Ata ete. Nu pot cuceri. Cine mă vrea?

Recommended Articles

8 Comments

  1. A fost un pic ciudata folosirea ghilimelelor… nu m-am prins cand terminai de vorbit sau cand incepeai.

    Oricum, mi-a placut. A fost un fel de cliseu unic, daca exista asa ceva

    1. De la «Nu ma chinui […]» la «[…] lectii de cucerire». Acestea sunt ghilimelele problematice cred, in rest fiind puse bine.

  2. un articol original si chiar interesant. Mi-a placut, bravo!

  3. Sincer, amuzant, real! Bravo!

  4. Razvan -Dheus-

    Mersi de apreciere, ma bucur ca este privit asa si ca naste cateva zambete.

  5. Laura Zadunaischi - redactor

    Articolul asta imi aminteste fix de o persoana pe care am cunoscut-o si de la care am cerut fix “tiru’ de trandafiri”, adica dovezi de amor ca in filme, dar zambeam prea larg, prea fals ca sa imi dau seama ca trebuia sa fiu mai naturala ca sa ne cucerim recuproc si treptat. Haa, articolul starneste senzatii si in interior si la suprafata, in concluzie e tare.

  6. Esti clasic, imi place! Trebuie sa ai mare trecere la domnisoare! 😀

    1. Mersi pentru apreciere, cu trecerea, nu stiu, nu vreau sa fiu demagog ca toti ceilalti si sa ma laud. Cam lipseste clasicismul din vietile noastre.

Leave a Reply

Your email address will not be published.