Ce mai citesc romanii?

ce mai citesc romanii

ce mai citesc romanii

de Mădălina Meilă – redactor
foto: Dan Nuţeanu – seminarist foto

În România, problema culturii de orice fel a fost destul de mediatizată şi îndelung discutată de toate genurile de oameni, mai mult sau mai puţin în măsură. Se pare că la o analiză cât de cât superficială, românii noştri au parte de un nivel foarte scăzut de cultură în creieraşe. Dacă stăm să analizăm pe cei mai tineri, mai exact elevii de liceu, aflaţi că încă mai există o flacără de speranţă!

Întrebând câteva eleve de liceu ce este cititul de fapt şi de ce îl practică, am primit răspunsuri surprinzător de frumoase pe care le-am savurat cu plăcere. Ca un bun exemplu, eleva R.C. din Şcoala Centrală ne-a mărturisit că pentru ea „cititul este un mod de a te cultiva, lucru pe care românii au început să îl ignore sau să îl lase pe altă dată. Vocabularul elevat nu mai este o aplicaţie a românului. Mai nou, dacă vorbeşti corect eşti considerat demodat sau tocilar!“

Aceeaşi elevă ne spune: „cea mai veche metodă de a te documenta şi de a învăţa sunt cărţile!“, şi ăsta nu este un lucru rău, ci din contră. Clasicul este întotdeauna mai bun!

O altă elevă, C.C. ne explică de ce citeşte: „pentru că îmi place asta şi, deşi sunt un cititor extrem de lent, îmi creez o lume a mea, o lume în care pot evada din monotonia ce mă înconjoară, pot scăpa de personajele fără bun-simţ din jurul nostru şi este scuza perfectă pentru a nu ma interesa de ce se întamplă în jurul meu!“ Cu o oarecare urmă de regret aduce la lumină o realitate: „Sincer, îmi pare foarte rău de lipsa de interes a generaţiei mele faţă de literatură, după părerea mea este probabil cea mai mare greşeală. Ulterior, acest lucru va duce la o lipsă de imaginaţie şi, un lucru ce deja se observă peste tot, incapacitatea de a-şi exprima ideile corect. Cred că în literatura se aplică zicala «pofta vine mâncând». Aşa şi în cazul acesta, pasiunea cititului vine numai citind!“

Tot C.C. declară un lucru foarte adevărat, dar care, din păcate, nu mai este luat în serios în ziua de azi: „consider că cititul dezvoltă mai mult imaginaţia, punând-o la încercare de fiecare dată. Din fiecare carte trebuie extras ceva ce ne va ghida în viaţă!“. Ne dă un sfat foarte folositor şi care trebuie asumat cu realism, şi anume că „nu poţi descoperi din prima genul de literatură care ţi se potriveşte. De exemplu, eu am încercat să citesc romane poliţiste şi nu am avut niciun pic de noroc cu ele. Pur şi simplu nu erau genul meu. Mi-a luat foarte mult timp să găsesc genul de cărţi care să îmi placă. Norocul meu a fost că de îndată ce anumite persoane şi-au dat seama de preferinţele mele, m-au îndrumat spre anumiţi scriitori!“

Unii elevi de liceu se pare că ne fac să zâmbesc. Când i-am întrebat ce autori le încântă lecturarea, am fost surprinsă să aud de nume precum Stephen King, Sven Hassel, Agatha Christie, Oscar Wilde, Franz Kafka, Octavian Paler sau Camil Petrescu. Celebrii noştri scriitori români n-au rămas în urmă, se pare! Ca genuri de cărţi, am văzut că pe adolescenţi îi încântă sci fi-ul, horror-ul, dramele, cărţile poliţiste şi realiste.

Până la urmă generaţiile ce vor urma nu ne vor lăsa cu un gust amar, în unii adolescenţi există încă speranţă şi asta mă bucură nespus!

Recommended Articles

2 Comments

  1. Pacat ca speranta asta de care vorbesti exista intr-o mica masura in raport cu cei care fac parte din majoritate, din turma aia care prefera sa se relaxeze in Kultur, in loc sa citeasca o carte.

  2. Dar pe langa acestia care v-au raspuns, sunt zeci care pot zice minimul cerut la romana… Pana la urma, nu suntem toti atrasi de literatura mai elevata, astfel incat decat tv, merge si Twilight, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published.