Cate suturi in fund sa mai primim?

de Cosmin Ciortan – fost seminarist
foto: Diana Ungureanu – seminarist foto

„Un şut în fund e un pas înainte“. Probabil că aţi auzit de multe ori expresia asta, care spune că trebuie să învăţăm din greşeli. Dar ce se întâmplă atunci când începi să faci prea multe greşeli? Atunci când începi să „primeşti“ din ce în ce mai multe şuturi?

Poate că greşelile pe care le faci nu sunt majore, ci sunt din alea mici, care abia se observă. Dar când acestea încep să se adune, devin din ce în ce mai vizibile. În acel moment îţi dai seama că trebuie să fii din ce în ce mai atent.

Acum mă refer la greşelile pe care le poate face un adolescent, un licean abia intrat în focul vieţii. Să nu vină la ore, să îi vorbească obraznic unui profesor, să fumeze în incinta şcolii, să intre în diferite conflicte cu colegii săi. Just teenager stuff.

Dar această tânără persoană creşte, până când ajunge un adult, care trebuie să stea pe propriile picioare şi care trebuie să se facă respectat în societate. A învăţat ceva din greşelile pe care le făcea în liceu? Dacă da, e bine pentru respectiva persoană. Dacă nu, atunci viaţa va continua să îi „dea“ şuturi în continuare, care pe parcurs, vor deveni din ce în ce mai usturătoare.

Noi, ca români, nu suntem deloc priviţi bine de către ceilalţi oameni cu care împărţim această planetă. „Românii sunt nişte ciorditori, vagabonzi, ţigani, criminali, leneşi şi buni de nimic. Ar trebui să îi împuşcăm în scăfârlie.“ Poate că exagerez puţin, dar mulţi străini aşa ne privesc. Dacă vei întreba trei din cinci italieni ce părere au despre români, îţi vor răspunde într-un mod asemănător.

Unii dintre ei chiar sunt îndreptăţiţi să creadă asta. Ne-am făcut-o cu mâna noastră. Bine, poate că nu noi personal, însă românii plecaţi peste hotare… să spunem doar că au trecut prin multe întâmplări mai puţin fericite pentru ei, dar şi pentru noi, ca popor.

E păcat. Avem o istorie bogată în spate, cu oameni care au făcut o groază de fapte vitejeşti pentru ţara asta. E păcat că acum am ajuns să fim văzuţi ca o groapă a Europei.

Ar trebui să învăţăm din greşeli. Şi nu doar din ale noastre, la naiba! Mereu vedem oameni care nu fac lucruri bune, iar uneori avem tendinţa să repetăm ce vedem la ei. De ce facem asta? O facem doar pentru că e în natura umană să greşeşti? Greu de crezut.

Sper ca în viitor, să ajung să trăiesc într-o lume mai civilizată, unde oamenii să fie mai atenţi la micile detalii, care uneori par atât de nesimnificative, dar care de fapt sunt atât de importante… Pentru că micile detalii fac diferenţa. Micile detalii hotărăsc dacă ne mai luăm un şut în fund sau nu. 🙂