Ca-n viata

de Cristiana Gheorghe – colaborator
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

S-a uitat lung la mâna lui. Pe palma lui trona un singur băţ subţire. Nu era atrăgător. În acel moment, ea nu-l dorea. Dar el a spus că ia durerea de pe inimă şi că o duce departe. A spus că durerea nu se mai întoarce. Exact de asta avea nevoie ea acum.

A luat băţul. Băţul i-a fost aprins. Arăta ciudat stând suspendat între arătătorul şi mijlociul ei. Parcă aparţinea unei alte lumi… unei lumi fără durere. El i-a făcut semn să ducă la gură băţul. L-a dus. I-a spus să-l pună în gură şi să tragă. A tras. S-a înecat. Fumul i-a invadat plămânii inocenţi şi i-a murdărit. Mirosul neatrăgător i s-a lipit de haine şi de cerul gurii. Zâmbetul i s-a transformat într-o grimasă. A dus băţul cât mai departe de ea şi i-a aruncat o privire furioasă. S-a plâns că durerea e tot acolo. S-a plâns că fumul i-a rănit plămânii. El a râs în faţa naivităţii ei. Şi-a dus propriul băţ la buze, a tras şi fumul a reapărut, ieşind pe nas şi pe gură. Era dezgustător, după părerea ei. Dar privirea lui nu o va uita niciodată. Era în altă lume. Băţul din mână îi zâmbea. Voia şi ea să râdă cu ochii. A inhalat fumul. Băţul s-a evaporat din mâna ei… s-a făcut scrum. A mai luat unul.

După ce a inhalat fum cât un furnal, a zâmbit. Durerea nu mai era nicăieri, parcă. Prin ceaţă, pe chipul ei se citea extaz. A refuzat încă un băţ, a crezut că e vindecată. S-a dus acasă. Durerea s-a întors, mai puternică. A înţeles că fumul din plămâni era doar un anestezic… dar părea singura soluţie. A mers la primul NON STOP. A cerut beţe. Vânzătoarea le-a numit ţigări. Ţigări să fie! A inhalat şi s-a bucurat din nou… până ce tusea a înnebunit-o. Şi a tuşit şi a tuşit singură, în casa ei. S-a înecat în propriul aer. Simţea doar fumul. Era tatuată pe viaţă. Şi încă durerea nu dispăruse.

Dar a trăit. A trăit în fum până când a ajuns în pământ. Unii spun că şi-a pierdut viaţa. Tind să nu fiu de acord. De ce e rău să poţi alunga durerea?

Nota autorului!
(Acestă poveste nu se referă exclusiv la fumat, ci poate fi interpretată ca o metaforă ce duce cu gândul la orice fel de vicii, iubire interzisă… viaţă, în general. Pentru că, până la urmă, câţi dintre noi nu au un anume viciu care îi va băga, într-un final, în pământ? Fie el cel mai frumos viciu din lume.)