Bucureştiul este un oraş verde. Nu pentru că lumea este bio, eco sau pentru că vegetaţia este în floare, ci pentru că la fiecare pas făcut găseşti o farmacie.
Farmaciile umane, farmaciile veterinare sau plafarurile puse peste tot: la parter de bloc, lângă parterul de bloc, la colţul străzii, în ganguri, în pasajul Universităţii, lângă monumente sau lângă alte farmacii. Acestea au şi diferite programe. Ştii prea bine că dacă prima farmacie este închisă, pe a doua o găseşti non-stop, cu program pe uşă şi lacăt, dar non-stop.
Avem nevoie de farmacii pentru că avem nevoie de diferite produse pe care acestea le vând. Înainte era vorba doar despre medicamente, acum, în secolul 21, găsim cosmetice, jucării de pluş pentru copii, seturi de parfum, batoane energizante, soluţii pentru a masca imperfecţiuni. Farmaciile sunt un fel de minimarket-uri în care te duci pentru că trebuie, iar mediatizarea medicamentelor compuse din diferite substanţe chimice creează iluzia unei îmbolnăviri treptate în fiecare zi.
„Ai răcit? Ia o pastilă! Ai febră? Pe lângă pastilă mai ia un ceai. Simţi că te doare capul, ia nu-ştiu-ce altă pastilă. Simţi că te doare stomacul de la atâtea pastile? Ia pastila aceasta!“
Probabil că bucureştenii nu au timp să se trateze natural, să lase o răceală să dureze trei zile până trece de la sine. Probabil sunt prea panicaţi de ritmul alert şi pentru acest lucru, cu siguranţă, iau o pastilă.
Bucureştenilor li s-a impus indirect un stil de viaţă nesănătos pentru care există tratament aparent sănătos, în esenţă total dăunător.
Dupa Revolutie, sporit cu libertatea catre medicamente mai multe si mai diverse si spoturile TV mai agresive, romanul si-a dezvoltat un mental ipohondru prea puternic. Bolnavi inchipuiti, cam ca credinciosii de la moaste. Bun articolul prin ce zice, desi nu-mi place modul la care o face, doar ca observator. Insa ca idei, felicitari.
Multumesc frumos! 🙂