De cum intri în atmosfera casei cu rădăcini vechi, nu ai cum să nu îţi doreşti să-i cunoşti povestea. Proprietatea a aparţinut unei persoane care a lucrat în sistemul bancar, lucru care explică prezenţa unui cufăr care are aproximativ 40 de ani şi în care se cărau lingouri de aur. Mai demult, locuinţa găzduia şi un atelier de feronerie.
Astăzi putem admira mesele făcute din uşi de dulap, soba vieneză care datează din anul 1890 şi fotografiile de familie care împânzesc încăperile. Pe pianina frumos aşezată lângă sobă se află şi o poză în care apare bunica Lelia, bunica uneia dintre iniţiatoarele acestui frumos proiect început în luna noiembrie a anului 2012. Având ocazia sã ȋi adresez câteva ȋntrebãri celeilalte iniţiatoare a proiectului, Ruxandra Ionescu, am aflat cã, de pildă, cafeaua este 100% arabică. De asemenea, este bine de ştiut faptul că în această perioadă se realizează târguri de cafea şi se face must direct cu strugurii din grădină.
Se spune că „Omul sfinţeşte locul“. Şi că tot vorbeam de poveşti şi de ziua de joi…
„Bună seara! Eu sunt Andrei Lăzăroiu şi voi încerca să vă fac seara minunată.“ Aşa au fost întâmpinaţi joi, 12 septembrie 2013, iubitorii de muzică şi de frumos, care au făcut o oprire pe Strada Polonă, numărul 77, pentru câteva momente magice. Astfel, cei prezenţi au avut oportunitatea de a-yi cunoaşte povestea lui Andrei Lăzăroiu în grădina localului. Şi cum altfel, decât prin intermediul muzicii?
Şi, cum este toamnă, Andrei ne-a încântat cu melodii precum „Emoţie de toamnă‟, dar şi cu alte piese consacrate, atât din repertoriul naţional, cât şi din cel internaţional: „Ce bine că eşti!“, „Cum am ajuns să te iubesc“, „Knockin’ on Heaven’s door“, „Epilog“ – piesă din repertoriul lui Ştefan Bănică Jr., dar şi cunoscutul „Epilog“ al trupei Vama Veche, moment în care publicul s-a dezmorţit şi a cântat alături de artist.
Printre bunătăţile ce pot fi servite, precum ciocolata caldă cu busuioc sau mentă şi torturile şi prăjiturile de casă, spectatorii au aplaudat, au făcut poze şi chiar au dansat!
Aflându-ne într-un anotimp destul de instabil din punct de vedere al vremii, la un moment dat a început să plouă. Parcă nimeni nu voia să plece totuşi, aşa că momentele muzicale s-au mutat în interioriul casei.
Dacă nu v-am convins despre atmosfera incredibil de plăcută generată de povestea lui Andrei şi a chitarei sale, vă invit să ascultaţi „Living next door to Alice“, în interpretarea acestuia, nu înainte însă de a vă face o idee despre cum gândeşte, lucru pe care îl puteţi afla citind un interviu acordat revistei noastre.