Adolescentza


Adolescentza

de Elisabeta Vulpe – seminarist
foto: Ion Mateş – colaborator foto

Adolescenţa este etapa dintre copilărie şi maturitate. Adolescenţa este perioada în care ne formăm o idee despre ceilalţi oameni şi gândurile acestora, o idee despre lumea în care trăim. Este momentul în care ne formăm personalitatea. Spre deosebire de maturitate, în adolescenţă încă se mai află puritatea copilărească, desigur, asta numai din punctul meu de vedere.
În această etapă acumulăm mai multă experienţă, mai ales morală. Normal ar fi să înţelegem diferenţa dintre bine şi rău, iar cu cât comunicăm mai mult cu alţi oameni să ne dăm seama de personalitatea acestora.
Încetul cu încetul vedem cu alţi ochi lumea în care ne aflăm, faţă de atunci când eram mai mici şi când aveam dimensiuni reduse, fiind mai inocenţi. În adolescenţă facem cunoştinţă cu sentimentele, facem diferenţa dintre a plăcea şi a iubi, a displăcea şi a urî.
Momentul adolescentin este unul rebel, vrem să facem totul şi nimic. Suntem încăpăţânaţi, vrem să demonstrăm celorlalţi puterea nostră, prin mici încercări. Gândurile nu au limite, depăşesc graniţele posibilului. Facem cunoştinţă cu idei geniale, pe care le punem în aplicare. Putem eşua de mai multe ori, dar dacă noi credem că acest lucru se poate face şi avem voinţă, încercăm până ne epuizăm, ne întrecem limitele.
Mai facem cunoştinţă cu conştientul şi subconştientul, cu instinctul şi raţiunea. Încercăm să învăţăm ce înseamnă aceste lucruri, ne împăcăm cu ele. Suntem visători, acesta-i purul adevăr. Ne impresionează lucruri mici până la cele fantastice. Visăm ce vedem şi ce auzim, uneori chiar fără să ne dăm seama. Gândurile ni se schimbă substanţial de repede, schimbăm ce e vechi cu ce e nou. Suntem instabili şi nehotărâţi.
Încercăm să fim sinceri cu noi înşine, acest lucru nefiind necesar. Suntem deja sinceri, numai că înainte să vorbim sau să facem ceva trebuie să ne gândim şi la consecinţe. Ne ia gura pe dinainte, de cele mai multe ori regretând, iar acest lucru încercăm să-l reparăm pe viitor.

Adolescenţa este plină de viaţă, este cel mai preţuit dar al vieţii noastre, de aceea trebuie să ne bucurăm de acest moment şi să-l trăim intens (într-un sens bun). Adolescenţa pare simplă, când de fapt ea are un grad de complexitate paradoxal de înalt. Variază la fiecare om şi nu din punct de vedere al complexităţii, ci al modului în care se manifestă ea aspura fiinţei fiecăruia. De aceea chiar dacă aş scrie mii şi mii de pagini cu care poţi să acoperi întreaga planetă, tot nu ar fi de ajuns pentru a spune aproximativ totul despre acest fenomen specific uman.

Recommended Articles

3 Comments

  1. Poti spune totul despre adolescenta: se intampla o data in viata. Restul este istorie sau tacere, dar de fapt totul se intampla o data in viata. In rest, felicitari pt articol, chiar suna bine. Cateva precizari de la mine, din punctul adolescentului catre maturizare.

    Suntem visatori pentru ca inca nu am simtit ce inseamna esecul, netrecand (ca parintii nostri) prin etapa in care vrei sa te ridici, dar cineva (sa spunem sefu', colectivul) sa te traga in jos pentru ca-l incurci, sau pentru ca asa crede de cuvinta. Fara infrangere nu ai de ce sa nu visezi. Pierdem visarea cand simtim ca nu mereu devin realitate.

    E varsta la care suntem centauri, crezand ca stim ce facem, pentru ca suntem inca modelabili, depinde cum sfarsim la finalul adolescentei.

  2. Am totusi o intrebare: de ce “tz”?

  3. @Mery
    Cred ca treaba cu “tz” vine de la faptul ca adolescentii de acum sunt asemanati cu aceasta limba romana agramata. Si atunci, pentru o caracterizare mai buna, un “tz” nu trebuia sa lipseasca.

Leave a Reply

Your email address will not be published.