Teen Press 
O să încep mai pompos, dar e necesar un asemenea început: „Stagnarea înseamnă regres“, după cum spunea bunul meu prieten Isaac Asimov. Oare de ce am zis asta? Simplu. Pentru că noţiunea de „tradiţionalism“, la fel ca şi cea de „modernism“, sunt ambele prost înţelese, sau privite la extreme. Să luăm, de exemplu, hainele. Moda există, ca noţiune, de sute de ani în lume. Mă îndoiesc că ar fi cineva, chiar din tabăra tradiţionalistă, care ar susţine ideea ca tot românu’ să poarte aceleaşi haine. Ne opunem uniformei şcolare cu încăpăţânare. Dar ne opunem şi hainelor moderne, care sunt, până la urmă, o modalitate de exprimare? Simt un paradox cam ipocrit aici. Tradiţionalismul nu presupune să porţi costumul popular pe stradă, într-o capitală a secolului XXI, la fel cum modernismul nu presupune să fii îmbrăcat din cap până-n picioare în haine fosforescente.
Subiectul în această dispută nu este tradiţionalism vs. modernism, căci tradiţionalismul ăsta era şi el modern „la vremea lui“, opus unui alt tradiţionalism, ce acum ar putea fi numit, să zicem, arhaism. Portul popular nu ţine de tradiţionalism, naturaleţea femeilor nu ţine de tradiţionalism, ignoranţa faţă de literatura română nu ţine de tradiţionalism… aici e vorba de faptul că rasa umană, implicit, românul, evoluează.
Nu putem privi evoluţia cu ochi buni, decât dacă odată cu ea evoluăm şi noi, iar asta, dragii mei cititori, e adevărata problemă. Societatea românească în perioada interbelică era foarte evoluată, atât din punct de vedere cultural, cât şi social. Eram, poate nu ca francezii, dar, în orice caz, pe calea cea bună. Apoi – pac! Al Doilea Război Mondial. Rusia se uită de sus la România şi zice: vrei ajutor? Na şi un pic de comunism! Şi aici avem miezul problemei! Comunismul. Nu săriţi cu „Da, dar Ceauşescu a făcut, a dres, nu ca acum!“, pentru că o fi şi asta adevărat, dar comunismul ne-a făcut să stagnăm din punct de vedere social. Burghezia a fost eradicată, înlocuită cu oameni de la ţară, intelectualitatea închisă sau „reformată“.
Revenind la prima mea afirmaţie, stagnarea impusă de acel regim a dus la situaţia din ziua de azi, la gradul de regres în care ne aflăm, în comparaţie cu o ţară precum America. Din cauza acestei prăpăstii suntem inundaţi cu informaţie şi ne înecăm cu ea, scuipând afară specimene tare interesante, trenduri tare interesante, obiceiuri tare interesante. Iar ignoranţa faţă de valorile naţionale nu se trage din această modernizare a societăţii, este pur şi simplu o reacţie alergică la acea îndopare adusă populaţiei de pe vremea comunismului, când valorile, sau pseudo-valorile noastre, erau adulate „în piaţa publică“.
Bun, acum că am terminat cu explicaţia, să încep cu critica. Colega mea vrea să spună că românul e o creatură modernizată? Pai, cum aşa? Nu se duce românaşul nostru cu fiecare ocazie la un mititel, o mămăliguţă, o muzică populară şi o ţuiculiţă la margine de drum? Nu se iau oamenii de tine pe stradă cu texte de genul „Ce faci fetele? Ieşi la un suc?“. Nu plimbăm câinii prin parc fără să avem punguţa după noi?
Ştiu că unii dintre noi nu se comportă aşa, dar România are douăzeci şi două de milioane de locuitori. Cultura noastră „pur românească“ nu e pierdută, ba e chiar la apogeu. Iar acea „îmbulzeală de culturi“ are un nume simplu: globalizare. Fenomenul spre care toţi ne îndreptăm, dar căruia mai niciunul nu-i percepem consecinţele.
În plus, modernizarea nu presupune haine de firmă doar pentru că-s de firmă, când de fapt ele sunt mai proaste decât alea din Obor; modernizarea nu presupune obiceiuri cel puţin dubioase, cum ar fi colanţii ăia argintii/aurii care-s foarte la modă acum.
Într-adevăr, haina nu-l face pe om să fie civilizat, ci atitudinea. Iar modernizarea unei societăţi nu constă în alte haine, alte obiceiuri, alte tradiţii, ci în schimbarea atitudinii generale faţă de ce înseamnă bunul-simţ.
Tema: Cum sa fii roman?
Foarte bine scris articolul asta!
si eu sunt pro hamburger. mai ales in postul pastelui.
apoporno: C**ie!! ce tare e site-ul nouuuuu! foarte tare! Felicitari