Pledoarie pentru dezordinea organizata


Pledoarie pentru dezordinea organizată

de Maria Cârstian – seminarist
foto: Roxana Leocovici – seminarist foto

Da, recunosc şi (nu) mă căiesc: sunt total dezorganizată şi dezordonată, sunt coşmarul obsesiilor materne de a păstra totul în ordine şi disciplină. Mă simt bine printre mormane de caiete, vrafuri de cărţi, haine aruncate. Rareori şterg praful. Rareori dau jaluzelele deoparte ca să văd lumina soarelui.
„Nu-mi place dezordinea de dragul dezordinii“, spunea Boris Vian şi îi dau dreptate – îmi place dezordinea în care numai eu mai găsesc ceva, în care doar eu ştiu mersul lucrurilor. Nu vorbesc aici despre jeg, nicidecum. Vorbesc de pură şi simplă vraişte! Neorânduiala în care, deseori, se află camerele noastre şi care mai mereu produce nemulţumiri în rândul vajnicelor mame.
Eu una am impresia – dacă nu chiar se întâmplă – că mă orientez mai uşor în aşa zisa mea „dezordine organizată“ decât în spaţiul „frumos şi prielnic“ oferit de hainele aranjate în dulap, cărţile puse pe căprării şi lipsa de căni de cafea uitate pe birou. Toate chestiile astea pe care le las împrăştiate mă reprezintă cât de puţin. Îmi place şi mă simt bine într un astfel de mediu, deci îl consider estetic.
Nu e jeg, nu atrage gândaci, dar nici nu dă bine la părinţi. De ce? De ce nu le place mamelor dezordinea? Pentru că nu e dezordinea lor. Şi pentru că ar putea să parieze că toată teoria ta cu găsitul chestiilor mai uşor în harababură e doar o altă metodă de a te scăpa de făcut curat pentru că ţi e lene. Ei bineee, nu o să contrazic pe deplin ultima parte, dar încă voi pleda pentru dezordini organizate şi personalităţi împrăştiate de adolescent.
La urma urmei, adolescenţa e cea mai bună perioadă pentru suflete aiurea şi vieţi spontane. Încă nu ne-am ars tinereţea ca să trebuiască să ne adunăm hainele şi cheful de viaţă de pe jos. Nu avem timp să fim ordonaţi.
Poate că uneori înţelegem toată importanţa asta atribuită de adulţi ordinii; dar nu avem nici timpul, nici viaţa, nici cheful să fim ordonaţi, măcar cu noi înşine. Mai aşteptaţi un pic, dragi părinţi, va veni şi vremea noastră. Momentan ne ordonăm prin dezordine!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *