Teen Press 
Am promis acum câtva timp că mă las de tot de articole de dezvoltare personală; da, dar articolul ăsta a trebuit să-l scriu mai mult pentru mine, pentru că o să mă ajute la fel de mult pe cât sper să vă ajute şi pe voi. Tehnicile astea sunt după un curs de Dale Carnegie, deci luaţi şi „scriiţi“:
1. Fii entuziasmat de subiect – caută să îţi placă despre ce vorbeşti şi încearcă să ajungi să crezi că ce spui e chiar punctul tău de vedere (chiar dacă, de multe ori, subiectele sunt deja stabilite – ideea tocmai asta e, ca tu să te mulezi pe lucrul despre care vorbeşti). Scopul e să fii convingător, să-i faci şi pe ceilalţi să creadă în ce zici, dacă nu chiar să le dai senzaţia că ar fi trebuit să se gândească la asta ei înşişi înainte. Trebuie să le transmiţi că ce le spui sunt idei bune.
2. Caută lucruri proprii pe care poţi să le spui – încearcă, în continuare, să mulezi subiectul pe felul tău de a fi şi pe experienţele tale. Cu cât discursul e mai personal, cu atât convinge (şi sensibilizează) mai mult. De asemenea, încearcă să vorbeşti cât mai mult cu cuvintele tale, fără să se vadă că ai nişte paşi pe care îi urmăreşti sau nişte idei pe care vrei să le atingi. Încearcă să faci totul să pară ca venit din tine.
3. Doreşte-ţi să comunici – transmite-le oamenilor care te ascultă că ştii că sunt acolo, încurajează-i să-ţi răspundă, empatizează şi interacţionează cu ei. Poţi, eventual, dacă stăpâneşti ca lumea subiectul, să-i încurajezi să-ţi spună părerile lor, ca într-o discuţie adevărată, dacă vei putea în continuare să-ţi susţii subiectul.
4. Cunoaşte-ţi subiectul mult mai bine decât îl poţi folosi – în engleză sună şi mai bine, „know far more about your subject then you can use“. Asta o să te ajute să fii în largul tău pentru că, practic, nu prea poate să te ia prin surprindere nimic. În plus, e bine ca cei care te asculta să vadă că stăpâneşti tema discursului şi că, în cazul în care chiar le stârneşti interesul, pot să îţi ceară mai multe informaţii. Nu vrei doar să le arăţi că ştii să deviezi pe diverse teme, ci că discursul tău are un scop bine definit.
5. Dacă atitudinea ta e bună, discursul tău va fi bun – asta ce înseamnă? Înseamnă că, dacă te simţi în largul tău, ba chiar te străduieşti să scoţi ce poţi mai bun din ce ai – un subiect oarecare şi o sală care te ascultă şi eventual te crede pe cuvânt -, dacă eşti calm şi receptiv la ce se întâmplă în jurul tău, atunci o să poţi să treci uşor şi peste ce te-ar descuraja în mod normal.
6. Nu trebuie să faci eforturi ca să vorbeşti despre ceva – empatizează cu subiectul şi nu îţi fie niciodată frică să fii natural şi să vorbeşti pentru tine. Chiar dacă nu ai un subiect dat, poţi să vorbeşti despre absolut orice. Cu atât mai bine. Dacă te simţi confortabil cu tema discursului şi îţi e familiară (cu atât mai mult dacă o alegi tu), atunci nu o să ai nicio problemă în a vorbi deschis şi fără temeri.
Una din regulile foarte importante ale vorbitului în public este: „Vorbeşte despre ceva despre care ţi-ai câştigat dreptul să vorbeşti, prin experienţă şi/sau studiu“.
Cel mai important lucru dintre toate e, totuşi, ăsta: „Niciodată, niciodată, niciodată să nu memorezi un discurs cuvânt cu cuvânt!“ (Dale Carnegie).
Dacă tot acel Dale a făcut totul, tu ești o copistă, nu?
“a trebuit să-l scriu mai mult pentru mine” – cred că te ajuta mai mult dacă doar îl citeai.
Eu aș fi interesat să aud niște argumente pentru care e rău să împarți cu alții ceva ce ai găsit util. Mă indoiesc că textul de mai sus e copiat cuvânt cu cuvânt după ce a zis Dale, dar și dacă ar fi – unde e problema?
Sfaturile de mai sus sunt valide din orice punct de vedere și pot ajuta pe oamenii care au probleme cu vorbitul în public. Poate alții nu au auzit de Dale și nu-i cunosc pe dinafară conceptele (așa cum dai tu de înțeles), așa că e foarte bine că cineva a făcut muncă de copist și a adus niște informații binevenite. Articolul și-a îndeplinit scopul.