Teen Press 
Marimea prestigiului, nu va ganditi la prostii!
Pentru puştii ce intră la anu’ în clasa a noua asta este întrebarea existenţială. Mai exact, contează cât este de renumit un liceu? Faima, sau, dimpotrivă, reputaţia sa proastă pot fi cuantificatoare pentru rezultatele sale efective?
Poate da, poate nu. Totuşi există paradoxuri ameţitoare în această sferă. Auzim/vedem/trăim pe propria piele în nişte licee cu renume, cu medii de admitere foarte mari, în care totuşi… nu prea se face şcoală. E un du-te, vino continuu, notele se iau pe ochi frumoşi sau pe buzunar plin (nu cu gumă de mestecat), copilaşii săraci, care şi-au luat Jeep din alocaţie, colcăie peste tot, şi toţi se „strofoacă“ pentru câte ceva, numai pentru ce trebuie nu. De ce te-ai mai strădui să înveţi ceva pe bune (decât în eventualitatea în care nu dai Bac-ul), când poţi să dai copy-paste de pe net şi să iei aceeaşi notă? Acum, hai să fim serioşi… Cui îi mai pasă de integrale definite, nedefinite (naiba să le ia!), când singurul capitol din matematică, de care ai nevoie în viaţă, este acela legat de procente? De ce? Păi când se fac reduceri în Mall, de unde să ştim cât înseamnă peste 50%?
Asta nu înseamnă că numai în liceele cu renume se întâmplă asta, însă acolo este paradoxul cel mai mare.
La polul opus, avem liceele „mici“, „de cartier“, fără nume răsunătoare. Licee respectabile, care îşi văd de treabă, fără artificii inutile şi filosofii complicate. Licee ai căror elevi ştiu ce înseamnă responsabilitatea şi munca, efortul şi modestia. Licee ai căror elevi ies „bazaţi“, elevi care ştiu să facă programe, nu copy-paste. Licee care luptă să îşi câştige cinstit o reputaţie pe baza meritelor şi rezultatelor concrete, nu pe baza unui nume mare, ce s-a întâmplat, prin jocul hazardului, să înveţe acolo, şi nu în altă parte.
Iar aceste diferenţe nu fac decât să ne arate, încă o dată, superficialitatea mentalităţii de care mulţi se fac vinovaţi şi din cauza căreia un liceu „mic“ nu va avea niciodată şansa să se ridice şi să dovedească ce poate, din simplul fapt că tot timpul se va apela la liceele „mari“.
Dar, până data viitoare, aveţi grijă să nu vă fie frig la picioare şi nu uitaţi: mărimea nu contează!
Un joc facil de cuvinte in titlul, era mai bine daca lasai fara explicatie, dar sa trecem peste. De ce nu ai dat niciun nume de liceu mic? Eu chiar nu stiu niciunul care sa se descurce asa bine. A, apropo, vezi sa nu fie particular, ca nu ne mai jucam.
Articolul trateaza un subiect la indemana si parca vad un burete in apa, se umfla, dar superficial, adica pornesti de la o idee si o maresti pe tot articolul.
Deci, ce liceu mare nu-si merita renumele? Ce liceu mic este asa bun?
Legat de titlu, asta mi-am zis si eu cand l-am vazut. Daca nu era explicatia, cititorul ar fi fost atras. Asa, daca exista explicatia din titlu, nu mai exista o atractie pentru articol, chiar daca e bun sau nu.
Exemple de licee am, insa nu este cel mai elegant sa dai nume, pentru ca lumea se poate simti lezata. Si oricum, cine vrea sa inteleaga, intelege si fara specificari, pentru ca toti avem prieteni in licee mari, prieteni care povestesc ca “freaca menta”, si prieteni in licee asa-zis mediocre, care fac scoala pe bune.
Oare fac scoala pe bune? De ce ma leg eu este ca nu dai nume. Poate altora li se pare irelevant, dar pe mine m-ar interesa sa stiu la ce te-ai referit. Vad ca eviti acest aspect si aici este oarecum problema, ne ascundem dupa deget. Spune direct, aia fac scoala, stiu eu pt ca cineva mi-a zis, aia nu fac, pt ca acolo sunt eu. Cred ca te inseli in tot articolul si de-asta eviti. Ti-a venit informatia pe surse?
Ma insel sau nu, este parerea mea, pe care am dreptul sa o exprim.
Si tocmai pentru ca este doar o parere, care nu reflecta decat viziunea mea, nu ar trebui formulata cu caracter de norma, deci nu conteaza numele/sectorul/orasul, ci ideea in sine, problema identificata.