AVC – Concertul la gard

AVC - Concertul la gard

AVC - Concertul la gard

de Vladimir Pogonariu – redactor
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter

Sau „De ce să plătesc bilet când şi de aici aud la fel de bine?“. Ei bine, nu ştiu de ce… adică, au fost concerte destul de mari în ultimul timp şi aş fi vrut să merg, pe bune. Doar că nu am avut cel puţin 100 de lei de dat pe bilet plus lichide consumate în interior. Că doar nu poţi să stai două-trei ore să dansezi şi să nu bei un suc.

Aşa că am început să mă adaptez. Dacă respectivul concert e pe Arena Naţională, nu prea am ce face… şansele de a vedea ceva tind către 0, dar nu sunt inexistente. Aşa că mă mulţumesc cu auzitul. Cum se procedează? Extrem de simplu. Se cumpără una bucată sticlă mare de lichid (în general apă sau suc, pentru că suntem cuminţi), eventual ceva alune sau chestii de ronţăit, şi se dă ocol locului, căutându-se o bordură cât mai comfortabilă, de unde să se audă cât mai bine. Puteţi să staţi chiar la intrare, dacă nu vă deranjează. Şi, bomboana de pe colivă e că vă puteţi chema prietenii fără ca ei să plătească vreun bănuţ, în afară de consumaţie.

Acum, depinde de voi. Dacă voi mergeţi la concert pentru că vreţi să vă vedeţi idolii, gardul nu e cel mai fericit caz. Sau, pe cine mint? E cel mai fericit caz pentru că, dacă aveţi puţină inspiraţie, la concertele în aer liber puteţi da de idolii voştrii la ieşirea sau intrarea „pe scenă“.

Un exemplu concret: concertul Bon Jovi. Am stat la gard şi, aruncând priviri prin gardul acoperit chipurile cu o plasă, îl vedeam pe Sir Jon Bon Jovi. Nu a fost la fel de aproape cum a fost de cei care au stat în primul rând şi au dat 300 de lei, dar l-am văzut. Ba chiar mai mult: dacă stăteam pe unde ieşea el cu maşina, am fi putut prinde un autograf. Deci, în această lume a celor fără bilet, totul ţine de noroc. Puteţi avea noroc de un concert la care sunt plase pe garduri şi gardienii au o albină în poponeţ sau puteţi da de un concert la care sunt plase pe garduri dar, de fapt, ele cad complet accidental.

Dar pe cine încerc să conving? Concertul văzut de la gard, pe gratis, nu se compară, vizual, cu ce e înăuntru. De auzit, auzim acelaşi lucru. De simţit, ne simţim la fel de bine, poate chiar şi mai bine. Economic este chiar foarte bine. Iar, până la urmă, de ce am venit la concert? Să îi văd sau să îi ascult? Parcă să îi ascult nestingherit, fără să îmi fac nervi că e coadă la bere, fără să se dea nu ştiu ce dubios/dubioasă la mine. Aşa că, în cazul unui concert mult visat, luaţi şi această variantă în considerare. Mai ales dacă aţi vrea să mergeţi cu gaşca şi nu prea aveţi bani. „Băi, ai chef de un concert? Da? Păi hai, că stăm la gard. Aaaa şi, eventual, ia şi tu o pancardă pe care să scrie «Aveţi un bilet în plus?» Hai, ne vedem acolo… pa, pa!“

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.