Teen Press 
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
De această dată ne-am delectat în stilul culturii japoneze. Teatrul Odeon tot ţine de câţiva ani, cam din 2005-2006, un program intitulat odeon.art, reprezentând un program foarte drăguţ ce ne oferă nouă, bucureştenilor în special, şansa de a vedea cum se manifestă cultura şi care sunt tradiţiile în alte ţări.
În acest an, odeon.art a ajuns la a şasea ediţie, trecând mai întâi prin faţa ochilor noştrii cu zilele culturii maghiare şi continuând cu cele cehe, olandeze, poloneze, israeliene şi ajungând momentan până la cele japoneze. Oare ce ne mai pregătesc pentru la anul?
Prima zi ne-a oferit, pentru început, o expoziţie de fotografie absolut superbă de care mulţi au fost încântaţi şi o prezentare a dansurilor sacre japoneze kagura, dansuri ce pot reprezenta o parte dintr-o sărbătoare dedicată zeităţilor, ori pur şi simplu o sărbătoare propriu-zisă, acestea fiind considerate un act de comunicare între zeitaţi şi comunitate.
Seara a continuat cu o demonstraţie rafinată şi amplă de ikebana a doamnei Sandra Lazăr, ce ne-a dezvăluit câteva dintre secretele creării unui aranjament ikebana, şi cu un recital de pian şi dans susţinut de încântătoarele domnişoare Kanako Horikawa, Yuko Hashimoto şi Nanako Horikawa.
Ziua de 29 mai ne-a oferit ocazia de a mai discuta cu ceilalţi spectatori sau chiar cu protagoniştii spectacolelor. Pentru început, am vizitat expoziţia de fotografii şi obiecte japoneze intitulată „Bun-Venit în Japonia“, unde am putut admira fotohaik-uri, kimono-uri şi diferite obiecte japoneze, putând chiar cumpăra origami şi să discutăm cu câteva „geishe“.
Tenkei Nomura ne-a prezentat, după expoziţia de fotografie, o scurtă demonstraţie de ikebana, lăsându-ne să punem întrebări pe parcursul acesteia. Pentru Tenkei, ikebana reprezintă o regăsire, un mod de a-l invita pe Dumnezeu în casă şi în acelaşi timp un mod de a-ţi arăta respectul faţă de cei ce îţi calcă pragul şi în primul rând faţă de tine. „Cu siguranţă te vei bucura mai tare când intri în casă şi îţi poţi admira aranjamentul ikebana atât de plin de iubire şi cu atâtea sentimente şi amintiri ornat. Ikebana nu este doar o tehnică de a aranja florile“.
După acele ore petrecute alături de tânărul Tenkei Nomura şi expoziţia de fotografie, am putut admira piesele de teatru „Crapul“, o piesă de teatru jucată în stilul rakugo, în care Zoshiyuki Shibata prezintă o poveste despre un pescar ce a devenit un împătimit al aruncatului năvodului datorită unui crap nărăvaş care i-a scăpat cu uşurinţă de fiecare dată. O altă piesă – „Staţia de autobuz“, este o piesă în care Ale Menşicova şi domnul Yoshizuki Shibata ne-au pezentat o poveste despre o moldoveancă ce se întâlneşte întâmplător cu un japonez, într-o staţie de autobuz din Japonia, dar care, deşi aceştia vorbeau limbi diferite, ajung să se înţeleagă prin momente absolut comice pentru public.
Cu siguranţă, ziua de 29 mai le-a lăsat un gust plăcut celor din public. Nici următoarea zi nu a fost mai prejos, prezentându-ne într-un moment puternic şi graţios de dans şi teatru susţinut de către compania „Dastric Dance 0“ din Tokyo, ce prezintă o confruntare între ţara Soarelui Răsare cu catastrofele din ultimii ani. Ei vor să ne facă să înţelegem că, indiferent de situaţie, noi trebuie să mergem înainte, conştientizând forţa naturii de care uitam adesea.
Dar mă întreb oare ce ne-au pregătit pentru următoarele trei zile?
