Pe alte meleaguri decât cele citadine, mai exact în Valea Doftanei, se ţine anual Festivalul caşcavelei. Pentru mulţi bucureşteni, dar şi locuitori ai zonei, acest eveniment este o desfătare pentru suflet şi simţuri. Anul acesta s-a ţinut în zilele de 11, şi respectiv 12 septembrie, pentru că are loc pe durata unui weekend şi datele diferă de la an la an. Pentru cei care vor să participe la festival anul viitor, dar doresc să cunoască şi zona, trebuie neapărat să urmeze drumul care duce pe lângă barajul Paltinu, al cărui lac pare desprins dintr-un peisaj canadian. De aici se ajunge direct în localitatea Doftana, gazda festivalului amintit.
În ce constă această festivitate? Pe zona virană a terenului de fotbal din satul Trăisteni, care este destul de încăpătoare, prahoveni, dar şi români din alte colţuri ale ţării, vin să ne încânte cu produsele tradiţionale. Vedeta locală este vestita caşcavea, care nu se găseşte ca termen în DEX, dar constă într-un caşcaval simplu sau afumat cu o aromă specifică. Reţeta ştiută de bătrâni, este păstrată şi de cei mai tineri. Aflat la cea de-a IX-a ediţie, festivalul, desfăşurat în condiţii relativ bune, este ţinut datorită celor care mai vor să păstreze încă tradiţiile noastre. Bineînţeles este ţinut şi ca mijloc de comerţ.
Primăria nu are un rol atât de important pe cât ar trebui, încât figurează oficial cu drumuri asfaltate de ani de zile, care nu sunt decât pietruite, iar scena pe care se perindă diverse personalităţi din lumea folclorică este singurul beneficiu adus acestui eveniment, datorită organizatorilor.
Într-o atmosferă de vechi bâlci cu scrânciob pentru fete şi tir pentru flăcăi, fiecare poate să guste altceva. Poţi să loveşti piramida de cutii, ca să câştigi un premiu, sau poţi să mănânci la una din terasele rustic amenajate în mirosul de grătar şi în zgomotul guralivilor gospodari. Majoritatea, fie apicultori, fie ciobani sau măcelari, se mândresc cu bucatele aşezate la standuri ca pentru un festin şi par a fi din alte vremuri, mulţi dintre ei păstrând încă veşmintele populare cu iţari, cingătoare şi ilic. Pe lângă cele ale gurii, se găsesc şi obiecte realizate manual, precum vase de lut sau îmbrăcăminte din in.
Anul trecut acest eveniment a fost încununat de vizita domnului preşedinte în huiduieli şi „urale de bine“. Anul acesta dumnealui s-a ascuns de ochii privitorilor, din motive de înţeles: un bocanc, o sticlă, o roşie. Lăsând politica în pace, trebuie să închei acest tribut adus tradiţiilor cu un ochi făcut spre cei gurmanzi, dar şi spre cei dornici de aventură, spre a vizita acest colţ pitoresc care există chiar aici, în România.