Poveste cantata in Fire

recenzie-Gilda Comarzan-02

de Gilda-Elena Comârzan – redactor
foto: Gilda-Elena Comârzan – redactor

După ce s-au plimbat prin câteva mari oraşe ale ţării, trupa Coma a revenit acasă, în Bucureşti, pentru a susţine ultimul concert pe anul 2010.

Spectacolul light, în traduceră liberă, spectacolul acustic, era programat pentru ora 21:00.

În beciul clubului Fire, încă de pe la ora anunţată, puştanii se adunau încet, unul câte unul. Pe la ora 23:00, în faţa unui public de maximum 60 de persoane, membrii se prezintă la datorie. Chitarele acustice în priză, primele şi ultimele probe de sunet, puştani entuziasmaţi şi GATA! În sfârşit primele acorduri!

recenzie-Gilda Comarzan-00

„Culori“, „Coboară-mă-n Rai“, „Bizz“ sau „În mine în şoaptă“ au fost doar câteva dintre melodiile interpretate atât de formaţie cât şi de public. Probabil că de la atât entuziasm, una dintre corzile chitarei lui Călin s-a rupt.

Aproape de miezul nopţii şi concertul era spre de sfârşit; patru dintre membri mulţumiseră, pe scenă rămânand solistul, Cătălin, şi bassistul Sorin. Aceştia au interpretat „Cântă-mi povestea“, cu siguranţă cântecul cel mai aşteptat de public, cântat integral, mai mult sau mai puţin corect, de toţi cei prezenţi.

recenzie-Gilda Comarzan-01

Bisul a constat într-o oarecare improvizaţie, într-o piesă de mult timp necântată de trupă: „Nu vreau fetiţo ca să“.

Per total a fost o draguţă poveste cântată, menită să te încălzeasă pentru vreo 90 de minute.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.