Pescarusul

de Thomas Bărbulescu – colaborator
sursa foto: Laurenţiu Stan

În livingroom-ul unui penthouse, în primele zile ale primăverii, studenţii Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“ au interpretat pentru un public restrâns piesa de teatru „Pescăruşul“, scrisă de Anton Pavlovici Cehov. Spectacolul, inedit şi emoţionant datorită cadrului neconvenţianal şi interacţiunii facilitate de desfăşurarea acţiunii la o distanţă foarte mică de spectatori, a adus în atenţie un grup de tineri entuziaşti, originali şi bine îndrumaţi de către profesoara Valeria Sitaru. Intimitatea, interpretarea şi acordurile pline de inspiraţie au făcut dintr-o seară obişnuită de duminică un moment de încântare.

Punerea în scenă a fost realizată prin adaptarea deosebită a scenariului clasic în patru acte, concentrându-se pe conflictul romantic şi artistic care se dezvoltă între patru personaje: ingenua Nina, autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator de piese experimentale Konstantin Treplev şi faimosul scriitor Trigorin. Acţiunea se petrece pe domeniul lui Pitor Nikolaevici Sorin, fratele Irinei.

În actul întâi, personajele se dezvăluie pe rând, fiecare cu trăirile şi visurile lui. Acestea sunt, însă alterate de decandenţa specifică intelectualilor veniţi de la oraş care influenţează viaţa comunităţii rurale cu care intră în contact determinând luarea unor hotărâri imprevizibile. Tot în acest act, încep să se contureze triunghiuri amoroase: Masha, servitoarea, îl iubeşte pe Konstantin, care o curtează pe Nina, fata provincială ce îi face ochi dulci scriitorului Trigorin, iubitul Irinei Arkadina.

Această decadenţă ia amploare în actele II şi III. Masha încearcă să intre în graţiile lui Kostantin, în acelaşi timp Nina începe să aibă întâlniri pe ascuns cu Trigorin, care este încântat de atenţia acesteia, fără a o neglija pe Irina. Debusolat de schimbarea Ninei, Konstantin împuşcă din greşeală un pescăruş, pe care mai apoi îl dăruieşte Ninei. El încearcă astfel să îi transmită acesteia ideea visurilor sale frânte, afirmând că soarta sa va fi aceeaşi, o promisiune pe care o împlineşte mai târziu, rana nefiindu-i însă fatală.

Actul patru descoperă soarta personajelor la doi ani distanţă faţă de acţiunea descrisă în actele anterioare. La suprafaţă, lucrurile par liniştite. Masha s-a căsătorit cu învăţătorul din acel sat. Nina a devenit actriţă, însă după un an pierdut cu Trigorin şi o sarcină ratată, a ajuns într-un teatru de mâna a treia, într-un târg rural, la cheremul negustorilor bogaţi. Trigorin, după aventura pe care a avut-o cu Nina, s-a întors la Irina, iar aceasta l-a acceptat. Konstantin a devenit un scriitor renumit, capabil să se întreţină singur. Starea precară de sănătate a fratelui Irinei reintersectează pentru puţin timp drumurile celor patru personaje. La scurt timp după ce Irina şi Trigorin au sosit la conac, Nina îl vizitează pe Kostantin şi după un dialog lung în care acesta îşi reafirmă pasiunea, printre lacrimi şi reproşuri referitoare la impactul şi influenţa nefericită pe care acţiunile lui le-au avut asupra ei, asemenea pescăruşului ucis accidental cu doi ani înainte, Nina îi declară că îl iubeşte tot pe Trigorin şi că nu îl va putea iubi niciodată pe el. Neputincios în faţa consecinţelor acţiunilor sale, deşi motivate de dragoste, conştient că sufletul Ninei a murit, Konstantin se împuşcă, iar piesa se încheie aici fără a şti dacă ceea ce a murit a fost numai sufletul său sau dacă de această dată a reuşit să se sinucidă.