Get in the ring with Guns N’Roses

de Ana-Maria Costache – redactor
foto: Florentina Băcioiu – colaborator

Multe se întâmplau acum 20 de ani în muzică. Multe se întâmplă şi după 20 de ani. Drept dovadă, lista legendelor care vizitează scena românească continuă. Încă o dată, Romexpo a găzduit un concert de neuitat: Guns N’Roses.
„Întârziere“ a fost cuvântul cel mai repetat în ziua de 21 septembrie, din cauză că întreg programul concertului s-a decalat cu cel puţin două ore. În consecinţă, trupa din deschidere, Danko Jones, a fost primită cu huiduieli, însă canadienii au ştiut cum să le acopere, fie cu o interacţiune exagerată şi în neconcordanţă cu reacţiile publicului, fie cu puterea extraordinară a bass-ului şi a tobelor, care a făcut din prestaţia lor una deloc slabă. De admirat a fost şi faptul că trupa i-a amintit pe câţiva dintre monştrii sacri ai rock-ului, care au părăsit scena prea devreme (Dimebag Darrell, Cliff Burton, Ronnie James Dio etc).
În sfârşit, publicul va primi ce-şi doreşte! Ora 22:20 urma să dea startul a celor două ore şi jumătate de prestaţie live a legendarei trupe, din care nu au mai rămas decât doi membri originali, plăcerea de a cânta, atmosfera şi senzaţiile pe care piesele lor le trezesc. Întârzierea iminentă a trupei, care durează încă de la începuturile glorioase ale ei (după cum este specificat şi în melodia „Mr Brownstone“: „The show usually starts around seven/We go on stage around nine“) a stârnit reacţii negative, însă majoritatea au dispărut odată cu primele acorduri. În afară de binecunoscutele melodii pe care oricine le recunoaşte, atmosfera anilor ’80 – ’90 (furie, sex, excese) a fost adusă pe scenă datorită melodiilor de pe primul album al trupei, „Appetite for Destruction“ (’87): „It’s so easy“, „Mr Brownstone“, „Nightrain“, „Rocket Queen“. De asemenea, s-au făcut coveruri după Pink Floyd („Another brick in the wall“), după AC/DC („Whole lotta Rosie“) şi alte improvizaţii bine inspirate. Rezistenţa şi calitatea puţin scăzute ale vocii lui Axl Rose au fost oarecum umbrite de mişcarea scenică greoaie şi de strălucirea vestimentaţiei lui. Totuşi, cu instrumentiştii de nota 10, cu abilitatea celor din public de a filtra aceste defecte ale trupei şi de a se întoarce cu mintea în timp, cu elementele pirotehnice de mare efect, cele peste două ore şi jumătate de concert au devenit preţioase. Comunicarea cu publicul mai mult a lipsit, cel puţin până la final, când, probabil datorită energiei şi receptivităţii fanilor, mulţumirea, emoţia membrilor trupei au fost evidente, fie doar pentru câteva clipe.
În fine, concertul a lăsat ceva frumos fanului care a ştiut să se bucure, care a ştiut să contribuie la îmbunătăţirea atmosferei, care a înţeles că doar cu ajutorul imaginaţiei poţi să ai pe scenă o adevărată trupă Guns N’Roses şi, destul de hilar, celui care a avut bilet în Golden Circle.
Aşadar, părerile sunt împărţite în Normal Circle şi Golden Circle. Acest review este scris în Golden Circle şi speră să ridice un semn de întrebare celor nemultumiţi. Până data viitoare, luaţi „trenul de noapte“ către orice direcţie doriţi, pentru că „e atât de uşor“ să obţii efectul „pietrei maronii“ prin metode mai puţin nocive, pentru a ajunge în „oraşul paradis“.