Get in the ring with Guns N’Roses


Get in the ring with Guns N'Roses

de Ana-Maria Costache – redactor
foto: Florentina Băcioiu – colaborator

Multe se întâmplau acum 20 de ani în muzică. Multe se întâmplă şi după 20 de ani. Drept dovadă, lista legendelor care vizitează scena românească continuă. Încă o dată, Romexpo a găzduit un concert de neuitat: Guns N’Roses.
„Întârziere“ a fost cuvântul cel mai repetat în ziua de 21 septembrie, din cauză că întreg programul concertului s-a decalat cu cel puţin două ore. În consecinţă, trupa din deschidere, Danko Jones, a fost primită cu huiduieli, însă canadienii au ştiut cum să le acopere, fie cu o interacţiune exagerată şi în neconcordanţă cu reacţiile publicului, fie cu puterea extraordinară a bass-ului şi a tobelor, care a făcut din prestaţia lor una deloc slabă. De admirat a fost şi faptul că trupa i-a amintit pe câţiva dintre monştrii sacri ai rock-ului, care au părăsit scena prea devreme (Dimebag Darrell, Cliff Burton, Ronnie James Dio etc).
În sfârşit, publicul va primi ce-şi doreşte! Ora 22:20 urma să dea startul a celor două ore şi jumătate de prestaţie live a legendarei trupe, din care nu au mai rămas decât doi membri originali, plăcerea de a cânta, atmosfera şi senzaţiile pe care piesele lor le trezesc. Întârzierea iminentă a trupei, care durează încă de la începuturile glorioase ale ei (după cum este specificat şi în melodia „Mr Brownstone“: „The show usually starts around seven/We go on stage around nine“) a stârnit reacţii negative, însă majoritatea au dispărut odată cu primele acorduri. În afară de binecunoscutele melodii pe care oricine le recunoaşte, atmosfera anilor ’80 – ’90 (furie, sex, excese) a fost adusă pe scenă datorită melodiilor de pe primul album al trupei, „Appetite for Destruction“ (’87): „It’s so easy“, „Mr Brownstone“, „Nightrain“, „Rocket Queen“. De asemenea, s-au făcut coveruri după Pink Floyd („Another brick in the wall“), după AC/DC („Whole lotta Rosie“) şi alte improvizaţii bine inspirate. Rezistenţa şi calitatea puţin scăzute ale vocii lui Axl Rose au fost oarecum umbrite de mişcarea scenică greoaie şi de strălucirea vestimentaţiei lui. Totuşi, cu instrumentiştii de nota 10, cu abilitatea celor din public de a filtra aceste defecte ale trupei şi de a se întoarce cu mintea în timp, cu elementele pirotehnice de mare efect, cele peste două ore şi jumătate de concert au devenit preţioase. Comunicarea cu publicul mai mult a lipsit, cel puţin până la final, când, probabil datorită energiei şi receptivităţii fanilor, mulţumirea, emoţia membrilor trupei au fost evidente, fie doar pentru câteva clipe.
În fine, concertul a lăsat ceva frumos fanului care a ştiut să se bucure, care a ştiut să contribuie la îmbunătăţirea atmosferei, care a înţeles că doar cu ajutorul imaginaţiei poţi să ai pe scenă o adevărată trupă Guns N’Roses şi, destul de hilar, celui care a avut bilet în Golden Circle.
Aşadar, părerile sunt împărţite în Normal Circle şi Golden Circle. Acest review este scris în Golden Circle şi speră să ridice un semn de întrebare celor nemultumiţi. Până data viitoare, luaţi „trenul de noapte“ către orice direcţie doriţi, pentru că „e atât de uşor“ să obţii efectul „pietrei maronii“ prin metode mai puţin nocive, pentru a ajunge în „oraşul paradis“.

Recommended Articles

10 Comments

  1. Eu am fost in Normal Circle, destul de departe de scena, insa nu am fost deloc dezamagit, nici de locul meu, nici de concert, nici de prestatia trupei. Axl inca e in forma mare. Am fost totusi extrem de dezamagit de intarzierea ridicola, de peste doua ore… I-am vazut pe multi plangandu-se de calitatea slaba a show-ului… ciudati oameni, zau asa.

  2. Ridicola, poate. In niciun caz imprevizibila, asa ca asta cu dezamagirea, na.
    Trebuie sa zic sincer, mi s-a parut nepotrivit ca au cantat patru cover-uri (cu tot cu "Pantera roz" care, fie, nu se pune si cu "Live and let die" pentru care oricum au o varianta). Totusi, patru mi se pare cam mult. Dragalas ca au cantat "Don't cry". In Normal s-a auzit slab, puteai sa comentezi la volum normal.
    Dar parca nu mi-a ajuns la suflet, ma.

  3. Costache Ana-Maria

    sincer, mie mi-au ajuns mai mult la suflet cover-urile decat mi-au ajuns alea 6 sau 7 mel de pe albumu asta nou. cat despre concert, mie mi-a incantat arterele:)).

  4. Imi place ca Ana a specificat unde a stat. In Golden s-a auzit ft bine, in Normal Circle mai deloc, iar ecranul pentru cei care stateau in spate mai bine lipsea pentru ca si-asa era ft jos si nu se vedea nimic.
    Eu nu am crezut in concertul asta pana cand nu a urcat Axl pe scena.
    Primele minute mi s-au parut putin plictisitoare, dar incepand cu "Sweet child o'mine" totul s-a schimbat. Alta energie, alt entuziasm pentru concert.
    M-a impresionat cel mai mult momentul in care a pus steagul Romaniei pe umeri 🙂
    M-a impresionat faptul ca au cantat 27 de melodii in total, 5 numai la bis. M-a impresionat ca dupa bis au venit pentru a multumi publucului printr-o plecaciune.
    Nu pot sa spun ca a fost unul dintre cele mai tari concerte la care am fost, dar mi-a lasat o amintire placuta legata de Guns sau bun… de Axel. Ar fi fost frumos daca era componenta originala.

  5. Dar n-am pus problema intre cover-uri si piesele noi. Eu una pot sa fiu ridicola cand vine vorba de Pink Floyd, stiu, pentru ca imi e pur si simplu greu sa pun alta trupa la nivel cu ei. E o chestie a mea. Imi e greu sa inghit cover-uri Pink Floyd. Si mi se pare putin prea mult sa canti patru cover-uri cand ai 20 de ani de discografie in spate…

  6. E adevarat ca puteau omite coverurile in mod lejer, avand in vedere ca nu au cantat mult prea multe piese cunoscute. Puteau chiar sa cante mai putine de pe Chinese Democracy si sa mai bage cateva de pe Use your illusion. Puteau chiar sa cante toata melodia ''Don't cry'', nu doar refrenul si strofa finala. In fine, parerile sunt impartite. Au inceput slab si au continuat in forta. Un ''November rain'' cantat perfect, fara repros. Sonorizarea nu prea buna, ce-i drept. Axl, respect!

    1. Hmm, aici vin si te contrazic. Da, prima parte din "November rain" a sunat chiar bine (spre deosebire de alte piese cantate), dar a doua bucata a sunat proooost. Ce naiba, pot EU sa urc mai mult cu vocea decat a putut Axl in concert.

  7. dintre care 15 de pauza lungaaa……..

  8. In legatura cu Don't Cry… a fost doar a 11`a oara, din 2001 incoace, cand au folosit melodia intr`un concert. E de apreciat ca au ales sa o cante si la noi. 🙂

    Oficial, melodia este folosita ca un solo de chitara, unde Axl vine si completeaza cu versurile. Sincer sa fiu nu inteleg de ce nu includ intreaga melodie in setlist… dar poate ca tocmai asta face melodia mai speciala.

  9. Costache Ana-Maria

    per total, asa ca sa incheiem discutia cu 10 comenturi :P, ziua de 21 septembrie 2010 ramane in istoria romexpoului… garden of romexpo

Leave a Reply

Your email address will not be published.