La Hanul Rosu

fotoreportaj de: Georgiana Balaban – fotoreporter
sursa foto: www.ringincentrulvechi.ro

La intersecţia dintre strada Franceză cu Şelari, se află o cladire vopsită in grená, în plin proces de renovare. Aici a fost odată Hanul Roşu, clădire cu o istorie bogată.

Odinioară, în capătul străzii Şelari exista un pod ce lega Centrul Vechi de zona Palatului de Justiţie şi a Bisericii Domniţa Bălaşa. Podul a fost numit iniţial Podul Calicilor, însă a fost redenumit după Războiul de Independenţă, în Podul Rahovei. În apropierea acestuia, pe terenuri ce aparţineau Curţii Domneşti, se aflau doua hanuri: Hanul Verde, care a fost victima modernizării Bucureştiului, fiind demolat pentru construirea unui blockhaust, şi Hanul Roşu, ridicat pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, de domnitorul fanariot Constantin Hangerli.

Hanul Roşu a intrat în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea în posesia văduvei marelui logofăt Dinicu Golescu, Zoe. Hanul a ars complet în 1838, în urma unui incendiu ce a pornit de la joaca unor copii şi s-a extins în tot oraşul. În 1846, un anume Dimitrie Bola a închiriat partea de sus a hanului, numit Hanul Roşu. În 1852, proprietarul de atunci al hanului, Nae Constantinescu, a adus într-una din prăvălii „o moara englezească, care scoate într-un ceas 10 oca de cafea pisată“. Pe atunci era o premieră aducerea unei „râşniţe sistematice pentru măcinatul cafelei“.

Astfel, bucureştenii din acea vreme puteau bea cafea adusă din Anglia si citi ziare franţuzeşti, italieneşti, române sau germane. Hanul Roșu devine un fel de punctual 0, fiind locul de unde se luau diligenţele spre Braşov.

Podul dintre Şelari și Rahova a fost demolat cu ocazia acoperirii cu planşeu de beton a Dâmboviţei, în timpul domniei lui Carol al II-lea, prin 1938. Însă, în urma demolărilor lui Ceauşescu, podul a dispărut total, chiar şi din amintirea bucureştenilor. Cui îi mai trece prin minte că straduţa înfundată din stânga Tribunalului era una dintre primele și cele mai importante căi de acces de la şi către Bucureşti?