Teen Press 
Vedem uneori afișe sau chiar intrările saturate de obiecte ale din ce în ce mai întâlnitelor târguri de antichități. Din afară, eu le percepeam ca pe niște aglomerări de corturi sub care se află niște vechituri prăfuite.
Totuși, acum câteva zile am avut curiozitatea de a păși printre mesele șubrede ce se clătinau sub greutatea obiectelor de pe ele. Am fost uimit, dacă nu chiar captivat de atmosfera târgului de la Universitate (în curtea Palatului Șuțu). Tot soiul de seturi de colecție, arme, cărți poștale, telefoane, cărți și multe altele. Toate se întindeau la soare pe mesele de tablă. Puteai găsi orice, de la mașinuțe de jucărie până la vase de argint. Unele acte, arme, tablouri, ceasuri și ochelari erau mai vechi de 200 de ani și creau decorul perfect pentru o piesă de teatru de pe vremea străbunicilor.
Și mai uimitor a fost că, printre acele obiecte cu care m-am amuzat probându-le sau de care fugeam când vedeam cât de kitschoase sunt, am găsit și vreo patru lucruri pentru care mi-am întins mâna după portofel.
Pe scurt, v-am spus ce cred eu despre aceste târguri care îmi aduc aminte de pivnița străbunicilor. Voi, ce părere aveți? 😀
