Ana Maria Abaluta 
foto: Open Night
Vara totul este mai frumos, nu-i aşa? Din această perioadă ne alegem cu cele mai frumoase amintiri şi cele mai nebune distracţii. Din moment ce aşa stau lucrurile, am zis că se termină vara şi ar fi frumos să mai adăugăm o ultimă petrecere în agenda noastră.
După ce am decis să mergem la petrecerea organizată de cei de la Eventarity, am decis ţinuta și machiajul, ne-a mai rămas doar ca în jurul orei 20 să mergem la Daimon, unde urma să aibă loc cea mai tare petrecere a acestui final de vară.
A fost interesant faptul că pe lângă distracţie şi voie bună, am putut face şi o faptă bună. De ce? Fiindcă acest pool party a fost organizat dintr-un motiv caritabil, astfel că toţi banii strânşi vor fi cheltuiţi pentru protezele lui Mircea.
Lumea a început să împânzească fiecare colţişor de pe marginea piscinei, să danseze şi să socializeze. Voia bună plutea în aer, unde mai pluteau şi stropii de apă, atunci când invitaţii au început să se arunce în piscine. Mai întâi unul, apoi doi, apoi zece, iar până la urmă cred că nu a mai rămas nimeni care să nu se bălăcească puţin- fie îmbrăcat, fie în costum de baie.
După ceva timp de la începerea evenimentului, la ora 22:20, că să fiu mai exactă, s-a dat startul prezentării de modă. Frumoasele fete au defilat pe marginea piscinei, bucurându-se din plin de atenţia tuturor petrecăreţilor. Astfel, cei de la casa de modă „Jovial“, au reuşit să facă un mic show de modă foarte reuşit. Modelele au avut ocazia de a prezenta câte două ţinute, ca la final să se poată bucura de multe aplauze şi felicitări.
Bineînţeles, am stat puţin de vorba şi cu Mircea, băiatul pentru care a fost organizat această petrecere. Aşa că ne-am dus într-un loc puţin mai retras, pentru a scăpa de muzica ce bubuia din boxe.
„Accidentul a avut loc în urmă cu cinci ani, pe 21.06.2009. Am avut o defecţiune tehnică la maşină, mi s-a rupt ceva la o roată şi am intrat perpendicular pe capul de pod de la Ikea. Balustrada a intrat în maşină până la scaunul din dreapta. Un picior mi l-au tăiat pe loc, iar unul la spital. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că trăiesc, după accident, timp de două zile am fost ţinut în viaţă doar de aparate!“ mărturiseşte Mircea.
Cum viaţa continuă şi după accident, decide să ne vorbească şi despre timpul în care a trebuit să se recupereze: „Primul meu obiectiv a fost să îmi pot folosi mâna stângă, fiindcă a fost paralizată. Am avut o perioadă mai grea, apoi mi-am dat seama că viaţa e prea frumoasă şi trebuie să o trăiesc în continuare, pot să fac o grămadă de lucruri interesante. Cred că după ce voi avea proteze, voi face nunta, fiindcă nu vreau să fiu la altar în cărucior.“
Trecând de la povestea lui Mircea, înapoi la petrecere, putem felicita organizatorii pentru faptul că activităţile au fost variate şi interesante. Înscrierile pentru concursul de tricouri ude au început, participanţii s-au decis, apo, evident, tricourile s-au udat. Nu toţi au fost câştigători, dar toţi s-au ales cu un premiu de consolare – în caz că valora ceva – participanţii au putut păstra tricourile premiate pentru concurs.
La intrare, două invitate au avut parte de o surpriză care le-a lovit din plin… la propriu. Se pare că un panou nu a reuşit să fie stabilizat, plonjând direct peste nou-venite. Cu toate acestea, nu a fost nimic grav, nimeni nu s-a rănit, ci doar un motiv în plus pentru a ne amuza.
Invitaţii au avut parte şi de două mese aranjate special pentru câteva jocuri de beer pong. Jucătorii au avut cu siguranţă susţinere, căci în jurul meselor de beer pong, pe lângă cei care participau la joc, se formau cercuri de privitori.
Noi putem felicita organizatorii şi le putem mulţumi pentru încă o petrecere foaaarte reuşită adăugată pe lista noastră. Toată lumea s-a simţit bine, iar petrecerea a început să se rupă abia aproape de sosirea zorilor.
