Teen Press 
În perioada 13-16 noiembrie, bucureștenii și-au făcut apariția la prima ediție a festivalului de film „UrbanEye“, unicul festival din România ce dezbate și pune în vedere urbanismul orașului în care trăim, prin intermediul filmelor artistice, de scurtmetraj, animație și documentare.
Pe parcursul celor patru zile, spectatorii au epuizat biletele la cele 11 filme, alese special de organizatorii evenimentului. Pe lângă filmele cu teme diferite, s-au organizat și ateliere pentru copii, dezbateri, precum și un workshop de fotografie, susținut de Anja Schlamann, fotograf de arhitectură din Germania.
Vineri seară, cinefilii și-au dat întâlnire în număr cât mai mare la Cinema Elvira Popescu, pentru documentarul „Lucien Herve – Photographer despite himself“, apărut în anul 2013, în Belgia.
Dacă numele de Lucien Herve nu-ți trezește o urmă de familiaritate, te voi lămuri eu în următoarele rânduri. Acest Herve a fost fotograful personal al celebrului arhitect de origine franceză, Le Corbusier, printre primii pionieri al modernismului urban, care a regăsit în ucenicul său „un suflet de arhitect“.
Fotografiile lui Lucien Herve capturau viziunea umanistă prin ochii unui arhitect îndrăgostit irevocabil de complexul modernismului. Filmul cuprinde esența muncii și sursa de inspirație a lui Herve pe parcursul întregii sale vieți, sfârșită la 96 de ani, înainte de a-și vedea documentarul lansat.
Filmul a fascinat complet întreg publicul. Pe lângă faptul că este realizat într-o manieră intimă, în care poți ajunge să-l cunoști pe adevăratul Lucien Herve, din spatele zidului de faimă, fotograful își dezvăluie toate trucurile legate de fotografie, precum și perspectiva asupra arhitecturii moderniste a secolului XX.
Partea cea mai captivantă si emoționantă a venit după finalul filmului, când publicul l-a întâlnit pe regizorul filmului, Gerrit Messiaen. Acesta a răspuns deschis și a dezvăluit nenumărate aspecte pe care spectatorii nu le-au putut extrage mintal ori deduce din film. Totul, de la inspirația titlului, până la viața de familie a fotografului și traiul foarte simplu al familiei Herve, a fost împărtășit de către regizor.Întrebat dacă Herve ar fi apreciat documentarul despre viața sa, regizorul a răspuns vehement că l-ar adora.
La sfârșitul filmului, fiecare spectator era invitat să facă o recenzie personală și anonimă filmului vizionat, prin ruperea unui bilețel în dreptul steluțelor care exprimau „cât de mult te-a impresionat sau ți-a plăcut filmul“. Bineînțeles că nu am rezistat să nu rup bilețelul în dreptul numărului maxim de steluțe.
Sâmbătă seara, a fost vizionat un alt film documentar românesc, în regia Laurei Căpăţână Juller, ce a impresionat până la lacrimi întreaga sală. Filmul înfațișa viața rurală a Sandei și surorii sale mai mari, Ani, care a fost lăsată în grija bunicilor, atunci când părinții lor au plecat în Spania, pentru a-și duce la bun sfârșit visul familiei, acela de a-și construi o casă.
Timp de trei ani, regizorul a filmat periodic anumite secvențe semnificative din viața fetelor: majoratul lui Ani, întoarcerea părinților în țară și sărbătorile petrecute acasă, fără părinți. Filmul, plin de emoții puternice, a avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă, referitor la destrămarea familiilor datorită fragilității materiale în care se află.
La final, o altă sesiune de Q&A a fost organizată împreună cu regizorul și cu cei care au montat filmul. Publicul a putut afla deznodământul poveștii, cum a fost aleasă familia, dar și etapele de realizare a producției.
Chiar dacă filmul nu a avut în prim-plan elementele urbanului și ale arhitecturii, diversitatea acestuia a prins foarte bine, făcându-se și o dezbatere pe tema moravurilor umane, cu privire la alegerile pe care multe familii sunt obligate să le ia într-un anumit punct al vieții lor.
Revenind la eveniment, pot afirma că a fost un real succes, ce a adus o urmă de originalitate și a atras foarte mulți pasionați de arhitectură și film. Cred că modalitatea de a exprima diferitele aspecte ale societății, prin intermediul filmului, este foarte „catchy“, iar personal, abia aștept următoarea ediție!
