Teen Press 
sursa foto: www.teatrul-odeon.ro
Sâmbătă, 30 martie 2013, Teatrul Odeon s-a umplut de muzică şi veselie. Şi cum ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, ce modalitate mai bună de a începe ziua au micuţii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 10 ani, decât printr-o piesă de teatru îmbinată cu muzică clasică? „Copilăria lui Vivaldi“ face parte dintr-un proiect mai amplu, intitulat „Copilăria marilor muzicieni“ şi prezintă viaţa marelui compozitor Antonio Vivaldi, pe înţelesul copiilor.
Povestea începe cu apariţia pe scenă a doi şoricei, Sică şi Rică, care privesc pe o fereastră canalele şi gondolele, introducându-ne astfel în atmosfera specifică Italiei pe timpul barocului veneţian. Mozarella nu pare să fie pe placul şoriceilor, care se gândesc cu groază la ce altceva pot mânca în afară de „brânza aia a lor“. Dar nici nu se dezmeticesc bine, că apare ceva mai de temut decât grija hranei… o pisică. Toţi au însă ceva în comun: sunt speriaţi de copii!
După un timp, apare şi Vivaldi pe scenă, o păpuşă cu părul roşu care ilustrează perfect porecla compozitorului: „preotul roşu“. Prin farmecul pe care îl are, reuşeşte să înlăture frica animalelor şi începe să le explice fiecare semnificaţie a sunetelor.
Un şoricel mai bătrân, aşezat la o măsuţă pe care se află un ceainic şi ceşcuţe de ceai, scrie de zor cu pană şi cerneală dintr-o călimară şi interacţionează cu micuţii ori de câte ori are ocazia. Acesta lansează un exerciţiu de imaginaţie pentru a-i face pe copii să contureze mental viaţa lui Vivaldi, într-o epocă în care muzica avea o importanţă deosebită. Toate detaliile scenariului sunt adaptate la nivelul de înţelegere al micuţilor, astfel încât copiii află lucruri noi precum „câte anotimpuri sunt, atâtea corzi are şi vioara“.
La un moment dat, apare violonista Monica Kurutz, căreia copiii îi strigă prenumele de fiecare dată când urmează intepretarea unui anotimp. Prima temă este cea a primăverii. Râurile, izvoarele, ploile, răsăritul soarelui… toate acestea au fost redate prin muzică pe parcursul „Primăverii“ lui Vivaldi. Cu această ocazie, copiii au imitat un stol de păsări pe muzică. Astfel, aceştia se pot bucura atât de ceea ce văd odată cu venirea primăverii, cât şi de ceea ce aud.
Tema verii, ilustrată prin furtuni cu grindină şi cântecul cucului, a fost urmată de imitarea cucului de către copii, pe fragmentele muzicale ale aceleiaşi artiste, iar cea a toamnei a sugerat cum imagina Vivaldi cornurile de vânătoare şi cum lătrau câinii, astfel fiind provocaţi şi micuţii să participe activ… cum altfel decât lătrând?! După fiecare moment susţinut de Monica, era redată varianta simfonică, acest lucru sugerând faptul că opera a fost compusă pentru vioară şi orchestră.
La sfârşitul spectacolului, copiii au primit ghicitori muzicale: după ce au ascultat câteva acorduri de vioară, au spus din ce „Anotimp“ fac parte şi ce temă ilustrează. În încheiere, în aplauzele părinţilor, au fost invitaţi pe scenă pentru o sesiune de fotografii cu artiştii.
