Cu ocazia celei de-a doua ediţii a proiectului „Îmblânzirea cărţilor“, am fost invitată la Librăria Bastilia pentru a asista la o conferinţă aferentă romanului „De veghe în lanul de secară“ scris de bine-cunoscutul autor J.D. Salinger. Scopul acestei întruniri a fost de a ne axa pe detaliile ce constituie tema centrală a romanului şi de a afla anumite lucruri cu privire la modul în care această carte a fost primită de către public.
Jurnalista Ana Maria Ciobanu ne-a prezentat, într-un interval de două ore, aspecte ce mi-au captat atenţia. Participarea la această mini-dezbatere sau, mai bine spus, la o expunere de păreri şi obiecţii ce au în vizor personajul-narator al romanului (Holden Caulfield), a fost în număr mare, evenimentul vizând în mod special liceenii.
Cine nu a auzit de romanul „De veghe în lanul de secară“? Probabil că această întrebare ar echivala cu una retorică dacă ea ar fi adresată adolescenţilor. Romanul publicat în anul 1951, a ajuns să fie timp de treizeci de săptămâni în topul New York Times la categoria Bestseller List. Lucrul acesta a marcat debutul unui nou stil de scriere, aici întâlnind pentru prima dată nararea la persoana I singular. La doar două luni de la publicare a fost necesară retipărirea acestuia de opt ori datorită impactului puternic pe care l-a avut asupra publicului. Nu trebuie uitat aspectul că a fost mult timp catalogat drept „un prim roman genial“. Chiar trupa Guns’N’Roses, uimită de uriaşul succes al cărţii, a lansat o piesă intitulată „Catcher in the Rye“.
Holden Caulfield, un băiat de doar 16 ani, este personajul central al romanului, întreaga acţiune petrecându-se în jurul său şi din prisma în care el vedea lucrurile. Pentru el, lumea era plină de ipocriţi, de prefăcuţi, iar romanul se ţese din comentariile pe care Holden le adresa persoanelor ce îl înconjoară. Din pricina aceasta, romanul tinde a fi confundat cu un jurnal în care întâlnim un prieten care ne înţelege ca nimeni altul. Firea imprevizibilă a băiatului, uneori vulcanică şi vulgară, alteori senisibilă şi raţională, a reuşit să işte controverse la nivel cultural, oamenii plângându-se de posibilul impact negativ pe care această carte ar putea-o avea aspura tinerilor. Cu toate acestea, cartea a fost primită cu „braţele deschise“ de un număr consistent de tineri, ei fiind de părere că sentimentele sustrase din roman (singurătatea) sunt aceleaşi şi în zilele noastre, iar criticile şi supărările lui Holden au şi în prezent o însemnătate.
Un aspect deconcertant este prezenţa romanului în cazul asasinatului lui John Lennon. Se pare că tânărul Mark David Chapmann, care l-a împuşcat pe celebrul solist al trupei Beatles, a fost găsit la locul faptei cu o copie a cărţii „De veghe în lanul de secară“ în buzunar. El a afirmat că dacă dorim să aflăm cu adevărat ce l-a îndemnat să omoare, va trebui să citim această carte. Însă, mai târziu, s-a confirmat că tânărul suferea de grave probleme mintale.
Analizând mai profund aspectele enunţate, ajungem la concluzia că popularitatea uriaşă a acestui roman creează aşteptări mari şi implicit produce şi foarte mulţi cititori dezamăgiţi.